C-AŞA
FAC OAMENII BUNI: MERG ÎN MARAMUREŞ LUNI (6)
Ziua cu numӑrul 3 al periplului nostru moroşan este
dedicatӑ unei cӑlӑtorii cu trenul. Poate pӑrea ciudat cӑ nişte oameni merg în
cӑlӑtorie cu maşina, dar îşi fac planuri cum sӑ ajungӑ sӑ se plimbe cu trenul. Dar
misterul ӑsta e uşor de rezolvat, doar suntem în Maramureş, iar una dintre
principalele atracţii turistice ale regiunii este trenuleţul de la Vişeu de
Sus,
Putem sӑ-l numim în diferite feluri, dar eticheta pe
care o folosim noi pentru informare este “Mocӑniţa”. “Gogu” e foarte generos în
informaţii legate de calea feratӑ de la Vişeu, aşa cӑ nu avem decât sӑ-i punem
întrebӑrile adecvate. Noi i le-am pus şi am aflat destul ca sӑ devenim curioşi
şi amatori de o nouӑ aventurӑ.
Primul pas: am reuşit sӑ o convingem pe gazda
noastrӑ, doamna Ileana (toatӑ lumea o numeşte aşa) sӑ ne asigure micul dejun la
o orӑ foarte matinalӑ – nici nu a trebuit sӑ-i spunem de ce, cred cӑ deja
citise însemnӑrile de faţӑ, pentru cӑ a remarcat pe loc: “A, mereţi la
mocӑniţӑ!”. Al doilea pas, e un pic mai greu de realizat, pentru cӑ numӑnui nu-i
place sӑ se trezeascӑ devreme. Iar al treilea a fost sӑ ne punem în mişcare
înainte de ora 0700, pe acelaşi DJ 186, de unde am virat (de nenumӑrate ori pe
serpentine) pânӑ la Vişeu. Waze a fost (de data asta) bӑiat de comitet, ne-a
indrumat exact la gara CFF!
Da, da, vorbim de o garӑ adevӑratӑ, chiar dacӑ
trenurile par desprinse din filmele lui Disney. Hai sӑ detaliem:
Munţii noştri aur poartӑ! A spus-o Octavian Goga şi îl
citeazӑ atâţia. Aurul, dupӑ cum se ştie, are diferite culori. La Brad, aurul
este galben. Pe Valea Prahovei, aşa cum au vӑzut şi prietenii noştri nemţii,
simultan cu duşmanii nostri americanii, apoi invers, aurul este negru. În
munţii Maramureşului, aurul are culoarea verde, iar valorificarea lui se face
cu destulӑ greutate, pentru cӑ e nevoie de drumuri de acces şi de transport. De
aceea, locuitorii din zonӑ şi exploatatorii lor au implementat drumul de fier,
adaptat la cerinţe, adicӑ unul cu ecartament îngust, ca sӑ fie uşor de
exploatat. Nu e cazul sӑ rescriu eu acum istoria cӑii ferate înguste de pe
Valea Vaserului, probabil cӑ existӑ oameni mai bine documentaţi care pot sӑ
facӑ prostia asta, dar o micӑ descriere a obiectivului, aşa cum l-au vӑzut
ochelarii mei şi obiectivele de pe ifon şi nokia, meritӑ a fi fӑcutӑ.
Aşadar, sӑ localizӑm gara.
Ştiam cӑ biletele pot fi cumpӑrate şi prin internet,
dar am zis cӑ n-o fi lumea de pe lume la Vişeu tocmai când mergem noi. Ba era!
Dar, ceea ce nu spune siteul mocӑniţei, într-o zi normalӑ nu circulӑ un singur
tren, ci exact cinci, dintre care patru sunt trase de maşini (locomotive,
binenţeles) cu aburi, iar al cincilea, adicӑ ӑla rezervat celor care nu şi-au
fӑcut rezervarea la timp, e agӑţat de un diesel.
Noi am fӑcut parte din aceastӑ ultimӑ categorie de
turişti, care mai pot fi numiţi şi optimişti. Adicӑ am stat la coadӑ şi, în
schimbul rӑbdӑrii noastre şi a 74 de lei (vorba moldoveanului: “dacî ştiam cӑ e
aşa di scump sî mierg la vişeu, mai bine fӑşiam pi mini”) am obtinut douӑ astfel
de bilete. Tot vintage si numai bun pentru colectie.
E devreme, de abia se apropie de 0800 hrs. Primul
tren pleacӑ la 0830, apoi, din juma’ de oarӑ în juma’ de oarӑ pleacӑ toate.
Aşadar, avem timp sӑ facem ture prin incinta gӑrii, sӑ vedem ce putem vedea.
Şi … chiar avem ce vedea. De fapt, acum cӑ nu ne
zoreşte nimeni, deschidem larg ochii şi ne mirӑm de comorile pe care le vedem.
Curtea CFF (Calea Feratӑ Forestierӑ) este un vast muzeu în aer liber de
material rulant. Locomotive, cu aburi, diesel sau chiar electrice; automotoare;
drezine; vagoane. Ba mai mult, avem acces şi la un hotel pe roţi!
Pe rând. Mai întâi o piatrӑ de hotar, care marca,
în1927, granita cu Polonia. Drӑguţ.
Apoi, dupӑ zeci de ani, vӑd din nou drezine obţinute
prin conversia (dacӑ se poate folosi şi aici termenul lingvistic) unor
autovehicule. Admirӑm, întâi, o Volga Gaz M-24, o maşinӑ care pe vremuri era
limuzinӑ pentru tovarӑşii importanţi din conducerea organizaţiilor judeţene de
partid (comunist). Trenul de rulare cu roţi cu pneuri este înlocuit cu un
şasiu-boghiu (sau ceva de genul ӑsta) cu roţi de oţel, adecvate cӑii ferate.
Din pӑcate, Volga a fost demult trasӑ pe … centrul curţii, iar rugina îşi va
desӑvârşi opera.
La fel se va întâmpla şi cu cele douӑ Buceaguri.
Când eram mic, pe Valea Prahovei erau frecvente camioanele SR-101 cu tren de
rulare pentru calea feratӑ. Aici sunt maşini mai recente, SR-113. Pe net poate
fi vӑzutӑ o pozӑ prelucratӑ cu camionul cu cabina albastrӑ, dar, în 2018,
bietul de el, ca şi colegul sӑu, stӑ garat for good pe o bucatӑ de şinӑ, totuşi,
din fericire încӑ departe de pânzele de flex.
Un zgomot de motor diesel îmi atrage atenţia.
Credeam cӑ se apropie vreo maşinӑ de care ar trebui sӑ mӑ feresc, dar nu, e un microbus
Ford Tranzit care circulӑ, pӑi cum altfel, pe sine. Adicӑ e noul tip de drezinӑ
folositӑ de CFF.
Pentru cӑ maşina opreşte, am timp sӑ arunc priviri
indiscrete. Şi ce sӑ vӑd altceva decât un microbuz ca toate microbuzele, cu
scaune pentru pasageri şi şofer. Postul de conducere e aproape identic cu al
oricӑrui vehicul rutier: volan, schimbator de viteze, pedale … Dar nu am
priceput şi nici acum nu înţeleg … la ce e bun volanul ӑla? Şoferul (sau mecanic,
eu ştiu?) îmi explicӑ: noa, d’apӑi aia îi frâna! Ah bon? Adicӑ … cum?
Un fel de mic automotor electric stӑ de pazӑ chiar
lângӑ Racheta Roşie. Nu ştiu care e rostul lui aici, pentru cӑ linia nu e şi nu
a fost electrificatӑ. Bibelou. Ca si al doilea automotor, care isi are si el consemnul lui particular de paza si aparare.
Mici molocotive aburoase sunt expuse prin curte. La
o cӑutare atentӑ, se poate afla anul naşterii fiecӑreia. De exemplu, asta,
botezatӑ “Maramureş”, adica 764484, a fost fabricatӑ la Reşiţa, în 1955, iar
din 58 îşi face datoria de locomotivӑ la Vişeu. Acum datoria ei e sӑ se lase
privitӑ, nu mai funcţioneazӑ.
Sau Cozia 1,
mult mai tânӑrӑ (n. 1986!), venitӑ definitiv la
Vişeu prin 2001 şi care, fericita de ea, funcţioneazӑ perfect şi spectaculos,
spre bucuria acelor turişti care vor cӑlӑtori cu chiar primul tren. Care prim
tren pleacӑ, exact aşa cum îi stӑ bine unui tren, la ora prevӑutӑ în mersul
trenurilor: 0830 fix!
Micuţa asta se numeşte Krauss şi nu are nici mӑcar
100 de ani. S-a nӑscut în 1921. Acelaşi an cu tӑticul meu, sau cu regele Mihai,
sau Papa Ioan Paul II. Sau PCR.
Asta, 764469, e mult mai tânӑrӑ, nӑscutӑ în 1955.
Dacӑ ne întâlneam la timp, puteam sӑ copilӑrim împreunӑ.
Cea mai mare maşinӑ expusӑ aici este o aburoasӑ cu
ecartament normal, frumoasa 150.216. Copil al Reşiţei, nӑscutӑ în 1958, pe licenţӑ
nemţeascӑ, uriaşa (faţӑ de celelalte) locomotivӑ a fӑcut serviciu pe la regionala
Târgu Mureş, a ieşit la pensie şi a fost dusӑ pentru restaurare la Rӑzboeni,
dar i s-a hӑrӑzit o soartӑ mai bunӑ: acum este la Vişeu, plasatӑ pe linie în
faţa unei garnituri-hotel-restaurant.
Ultima locomotivӑ care apare în câmpul vizual e micӑ,
zgomotoasӑ de numa’ şi diesel. Manevreazӑ o ţârucӑ şi este ataşatӑ la o
garniturӑ pe care scrie, spre deplinӑ asigurare: Tren Diesel. Deci cu asta ne
vom plimba noi! Şi, ce sӑ vezi: e un Maybach. Mecanicul, dupӑ ce recunoaşte
cinstit cӑ e la fel de bogat ca berbecali, pentru cӑ amândoi conduc Maybachuri,
îmi dӑ voie sӑ îmi bag nasul si telefonul fotograf prin biroul lui. Fac nişte
poze, dar sper sӑ nu mӑ întrebe nimeni ce reprezintӑ, nu e avion si nu ma pricep …
Hai sӑ vizitӑm şi vagoanele pentru
cӑlӑtorii-turişti. Nişte colivii incomode, aşa cum se fӑceau pe vremuri, pentru
pasageri fӑrӑ pretenţii de cetӑţeni europeni ca azi. Poate cineva care nu e curios sau amator de
vechituri o sӑ se întrebe cum poate un om normal sӑ dea atâţia bani ca sӑ aibӑ
dreptul sӑ cӑlӑtoareascӑ cu aşa ceva, dar face reclamaţii şi întâmpinӑri în
presӑ dacӑ un vagon actual al CFR are buda înfundatӑ sau AC dereglat …
Aici, cӑldurӑ e de la sobӑ, iar aerul condiţionat e retro.
La vagoanele închise e pe bazӑ de “deschidem şi noi o ţârӑ jamul cela?”, iar
cele deschise, e şi mai modern, dupӑ cum se poate vedea chiar la vagonul pe
care îl alegem pentru a cӑlӑtori pe Valea Vaserului. Asigur pe toatӑ lumea cӑ
nu am murit de cald în tren.
Dar sӑ nu anticipӑm, pânӑ la ora 1100 mai e puţin.
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu