122. STATUILE ŞI MONUMENTELE BACĂULUI de Mihai-Athanasie Petrescu

 

STATUILE ŞI MONUMENTELE BACĂULUI

25 mai 2023. O dată care va rămâne marcată în istoria aviaţiei militare române, pentru că atunci s-a tăiat pentru ultima oară un motor de MiG-21 LanceR.

Ceremoniile de “pensionare” a bătrânului avion de vânătoare au avut loc pe trei dintre bazele aeriene ale ROAF, adică de pe Bazele 71 şi 86, ultimele avioane au fost şterse din inventare, pentru a fi transferate definitive la Baza 95. Acolo, la Baza 95 “Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu” am ales (mai ales pentru că a fost şi singura opţiune) să fiu present şi eu.

Despre Mig-21 şi retragerea lui o să povestesc în altă parte, acum, însă, o să mărturisesc că m-am bucurat să revăd Bacăul (după vreo 30 de ani) şi, după câteva ore de hoinăreală, să iau cu mine, în memoria camerei foto, câteva dintre monumentele şi statuile oraşului.

Vrei – nu vrei, când intri în Bacău dinspre Braşov (Oneşti), prima chestie pe care o vezi e un Mig-21.

E un monument care vrea să aducă şi să menţină în memoria oricui faptul că la Bacău a fost exploatat şi întreţinut avionul care, timp de 60 de ani, a apărat spaţiul aerian al României. A fost exploatat de militarii Bazei 95, a fost întreţinut de fabrica de avioane, denumită azi “Aerostar”.

Am aflat: strazile care se întâlnesc la avion sunt: Arcadie Şeptilici, Dr. Alexandru Şafran şi Ştefan Guşe (pe care aveam s-o cunosc şi mai bine, în drumul meu spre aerodromul militar). MiG-ul 21 US (nu e LanceR, desi e vopsit astfel) a fost instalat aici la 31 iulie 2013, deci la vreo doi-trei ani după MiG-ul de la Moineşti (aflat acolo datorită prietenului meu, Părintele Gheorghe Andrioaie) şi IAR-93-ul de la Roşiori.

L-am fotografiat din toate unghiurile, merită!

Al doilea MiG-21expus în Bacău se află chiar la gardul Bazei 95. Mai puţin impunător decât celălalt, avionul ăsta e un fel de etichetă a unităţii ROAF, pentru că, timp de zeci de ani, acolo au învăţat să zboare toţi piloţii supersonişti români.

Mai există un MiG-21 F-13 expus în interiorul cazarmei, formând un ansamblu monumental dedicat patronului spiritual al Bazei, Căpitanul Aviator, Eroul Alexandru Şerbănescu. Impresionant gestul acelui cetăţean care a îngenunchiat în faţa troiţei, pios omagiu adus Eroilor Aviatori.

Nu înţeleg de ce vechiul avion este vopsit în culori de camuflaj şi are o înmatriculare fictivă, pentru că varianta F-13 era argintie (duraluminiu lăcuit). Un alt MiG-21 F-13 (20) este expus în centrul comunei teleormănene Balaci.

Alături de Vulturul Şerbănescu, aviatorii Bazei au instalat încă unul, simbol al curajului în zbor.

Cum am spus, ceremonia de retragere a avionului MiG-21 (LanceR) va fi subiectul unei alte discuţii, acum o să ies din domeniu pentru a povesti despre alte monumente întâlnite prin oraş.

Cea mai impunătoare statuie a oraşului se află chiar în centru, în faţa Catedralei “Înălţarea Domnului”. Se vede că moldovenii au sentimente înălţătoare pentru Ştefan cel Mare, pentru că i-au făcut statui foarte mari (a doua pe care o ştiu eu este în Parcul Şipote, lângă Cetatea Sucevei).

Cea de la Bacău a fost dezvelită la 5 octombrie 1997 şi reabilitată în 2020. Din păcate nu reuşesc să aflu numele artistului creator …

În apropierea catedralei, pe altă latură a pieţei se află un părculeţ frumos, îngrijit, denumit Parcul Trandafirilor, iar acolo m-am întâlnit cu statuia Maiorului Erou Constantin Ene, căzut în luptele Războiului de Independenţă. Statuia e realizată de artistul Vasile Năstăsescu şi a fost dezvelită în 1977.

În apropiere am fotografiat o placă de marmură (montată în 1999) care marchează un loc preferat de poetul George Bacovia pentru inspiraţie şi creaţie: “Salcia lui Bacovia”. Dar, pentru că arborele de lângă placă nu prea seamănă cu descrierea, am căutat informaţii şi am aflat că Salcia pe care o iubea Bacovia a fost tăiată în iulie 2010 pentru că un alt pom din apropiere a căut peste cineva. Victima colaterală …

A, nenea din poze nu e Bacovia, pentru că el, de fapt, se află puţin mai departe, pe Bulevardul Mărăşeşti, în faţa Bibliotecii publice. E o statuie realizată din bronz de către sculptorul Constantin Popovici şi dezvelită în 1971.

În imediata apropiere a lui Bacovia, în Piaţa Tricolorului, acolo unde se află şi hotelul unde m-am odihnit în noaptea aceea, am ochit încă o statuie mare. Iniţial mi s-a părut că recunosc barba lui Bălcescu, dar, apropiindu-mă, mi-am dat seama că stau de vorbă cu Vasile Alecsandri.

Statuia, amplasată în faţa unei clădiri care a fost (şi cică ar mai fi) Casa de Cultură “Vasile Alecsandri” (dar pe ea scrie “Hotel Hamlet” – nici măcar Guliţă!), care casă de cultură ar fi fost construită pe locul unde s-a născut poetul moldovean, a fost inaugurată acolo în 2003.

Mi-am propus să caut şi să vizitez cel mai vestit muzeu al Bacăului, Complexul “Iulian Antonescu”. Cu ajutorul lui google am găsit Parcul Cancicov şi muzeul, dar nu l-am găsit deschis. Aşa că m-am mulţumit cu o plimbare prin parc, unde am văzut statuia naşului parcului, Mircea Cancicov. Un liberal urât de comunişti, chiar dacă a fost nu doar politician (liberal) de seamă, ci şi om de cultură. Statuia a apărut, binenţeles, după 1989, fiind realizată, în 1997, de artistul Mihai Bejenariu.

În acelaşi parc am admirat şi un triunghi paşoptist, format din busturile lui Alecu Russo, Mihail Kogălniceanu şi Costache Negri. Chiar în faţa lor, vreun edil romantic întârziat a plasat inimă pentru lacăte, simbol al dragostei prezent şi în alte oraşe, precum Paris sau Sighet.

Tot nu mai aveam ce face în parcul cu muzeul închis, aşa că am pornit să-I cunosc imprejurimile. M-am întâlnit cu mai multe unităţi de învăţământ: Colegiul “Vasile Alecsandri”, Colegiul Tehnic “Anghel Saligny”, şcoala “Spiru Haret”, dar şi cu Centrul de Tineret. Acolo am văzut şi un fel de statuie, nu ştiu cine a realizat-o din tot felul de piese metalice.

Căutând un restaurant pe gustul meu, pe Calea Mărăşeşti am văzut bustul Eroului sublocotenent Ciprian Pintea, dezvelit în 1994.

În sfârşit, ultimul monument din zona centrală a Bacăului pe care l-am văzut a fost acela al Luptătorilor anticomunişti. Troiţa din marmură a fost ridicată, în 2001, de foşti deţinuţi politici din vremea regimului comunist şi cuprinde numele martirilor băcăoani morţi în puşcăriile perioadei staliniste.

Căutând informaţii despre toate aceste monumente, am fost foarte surprins să găsesc tot felul de ştiri de scandal în legătură cu ele. Bustul lui Kogălniceanu a fost furat (nu ştiu dacă a fost recuperate, sau a fost făcut altul) troiţa martirilor anticomunişti a fost profanată, salcia lui Bacovia a fost tăiată aiurea … Dacă n-ar fi trist, ar fi caraghios!

Sejurul meu de 29 de ore la Bacău se apropie de final. Am întâlnire cu microbuzul de Braşov în exact acelaşi loc unde, în ajun, mă descărcase: lângă MiG-ul 21. Pentru că am ajuns puţin mai devreme, am fost răsplătit: piloţii elicopterişti de la Baza 95 fac ture de pistă.