OBIECTIVE ARGEŞENE (2)
Dacă întrebi sistemul de navigaţie Waze unde e Mănăstirea Aninoasa, îţi indică fără greşeală drumul cel mai scurt. Dacă întrebi alte sisteme, cum ar fi harta rutieră, îţi spun sec: DN 73C, între Curtea de Argeş şi Câmpulung Muscel, comuna Aninoasa, judeţul Argeş.
Noi am folosit navigatorul şi habar n-am pe unde ne-a îndrumat, un drum sinuos şi atat de complicat, incat nici el nu l-a mai nimerit la întoarcere. Dar am ajuns uşor şi exact unde voiam şi am putut vedea o mănăstire puţin cunoscută, dar mare şi frumoasă.
Mănăstirea Aninoasa a fost ctitorită de un boier al locului, unul Tudoran Vlădescu. Om credincios şi cu vocaţie, boierul dumneavoastră s-a călugărit în 1678 şi s-a stabilit ca atare chiar în mănăstirea pe care şi-a făcut-o, sub numele Teodosie.
După care, el şi boieroaica-i au donat sfântului lăcaş moşiile pe care le deţinuseră, sau pe care le-au cumpărat cu banii cu care, ei, călugării, oricum nu mai aveau ce altceva să facă. Ani de zile, secole, mănăstirea a prosperat, dar apoi a venit secularizarea, biserica a devenit una de mir, călugării au căutat alt adăpost, iar lăcaşul a rămas în grija statului. Ca o consecinţă, a apărut clopotniţa, dotată cu ditamai clopotul de 400 de kilograme. Păcat că nu l-am auzit sunând …
Pictura edificiului e făcută de Ioan Gârniță și Ioan Pop până în anul 1730 și este realizată în frescă, în pronaos evidențiindu-se Mitropolitul Daniil al II-lea care susține în mâna dreaptă biserica, iar în stânga cârja arhierească. Alături se distinge chipul călugărului Hrisantie. În partea de nord al pronaosului apar pictaţi Constantin Mavrocordat şi Nicolae Mavrocordat, iar în stânga lor se vede domnul Grigore al II-lea Ghica.
Am avut noroc de vreme bună, astfel încât fotografiile sunt destul de reuşite. Vizitatorii erau relativ numeroşi, dată fiind data din calendar, iar celor aflaţi la sol li s-au adăugat şi cei dintr-un Boeing 747, care preferau vederea de ansamblu a judeţului Argeş, dar şi un probabil elev-pilot, care vizita meleagurile mănăstireşti cu un Cessna 172 de la SSAvC.
Mai adaug şi mărturisirea că, în acele momente, echipa mea preferată juca un meci important, iar eu am zis că îi ajut pe fotbalişti în felul meu, adică purtând o mască în culorile lor. Am avut, parţial, dreptate: nu au mâncat bătaie.
Pentru că nu am avut nici un fel de aventuri care să merite a fi povestite, mă mulţumesc să descriu vizita noastră cu o suită de imagini. Le numărăm şi înmulţim cu 1000, potrivit cunoscutului dicton şi aflăm cam câte cuvinte ar fi trebuit să folosesc pentru descrierea locului …
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)