137. ORAŞUL ŢARILOR (5)

 

ORAŞUL ŢARILOR (5)

Mă laud de mulţi ani cu pasiunea mea pentru machete şi modelism. Am adunat, de-a lungul anilor, aproximativ o mie de machete de avioane, elicoptere şi maşini de toate felurile, unele die casturi cumpărate ca atare, altele, destul de multe, modele construite cu mânuţele-astea două cu care chinuiesc acum tastatura. Poate un psiholog ar găsi vreo explicaţie, cine ştie, ceva de genul “am rămas un copil şi văd lucrurile mai bine în miniatură, decât în mărime naturală”. Habar n-am, dar e cert că îmi plac machetele şi mă simt bine construind, stocând, întreţinând şi admirând machete şi miniaturi, pe cele aflate peste tot la mine acasă şi/sau văzându-le pe ale altora.

Astfel încerc să explic entuziasmul cu care am propus (şi soţia mea a fost de acord) să vizităm parcul tematic “Mini Bulgaria”, aflat exact sub Turnul Baldwin din Ţareveţ (apropos, eu am ales în seria asta de prezentări să scriu denumirile bulgăreşti fonetic, sau folosind litere din alfabetul latin echivalente cu cele din alfabetul kirilik utilizat de Bulgari; nu mi se pare necesar sau util să fac apel la grafemele limbii engleze pentru a reda sunetele limbii bulgare, aşa cum fac în zilele noastre majoritatea celor care au trecut prin “ţara noastră vecină şi prietenă”, vorba fostului selecţioner Mircea Rădulescu. Excepţie “Baldwin”, care habar n-am cum ar trebui scris corect.).

Din lecţiile făcute înainte de a porni în expediţie am aflat de “Mini Bulgaria”, un fel de muzeu în aer liber de modele la scară ale unor monumente de pe teritoriul bulgăresc. Sigur, nu e ceva inedit, ştim că la Odorhei se găseşte un parc cu monumente (în miniatură) ale Ardealului, prin care vizitatorii se plimbă cu un fel de tren (tot în miniatură). Şi mai ştim că şi prin alte ţări au fost montate astfel de atracţii turistice, dar ştim şi că încă nu am ajuns la nici una dintre ele. Pe ici-pe colo am putut vedea, admira şi descifra câte-o machetă de genul ăsta, reprezentând fie un monument izolat (cetatea ţării Boianului, la Drăgăneşti de Olt, Gibralfaro, la Malaga, o parte a Vienei, la (da, am ghicit!) Viena (Gloriette), dar e prima dată când ne aflăm la câteva minute distanţă de un astfel de complex.

No, hai!

Aici nu avem (încă!) probleme cu parcarea lui Hyundai. Am ridicat cu uşurinţă bariera electrică şi am pătruns în spaţiul privat, dar mai greu (anticipez) a fost să ieşim de acolo, pentru că aldeo nenea nu acceptau plata cu cardul sau cu valută străină (lei româneşti); noroc că mai rămăseseră câţiva bănuţi ca la ei şi ne-am recuperat maşina. Din păcate, bariera cea automată mi-a furat, la ieşire, biletul de parcare pe care speram să-l păstrez pentru colecţie. Nici biletul de intrare nu există la colecţia mea, a fost un biet bon de casă …

Până intrăm în parcul propriu zis, hai să observăm autobuzul electric care aşteaptă (el ştie ce, sau pe cine) în parcare. Nici veliko târnovenii n-au scăpat de aşa ceva!

Apoi observăm echivalentul bulgaresc al trenuleţului de la Odorhei. Cum s-ar zice, muncă şi lumină. Doar ca asta se pare ca nu a trecut ITP-ul ...

Să facem un pic de istorie, că altfel nu se poate. Parcul “Mini Bulgaria” a fost inaugurat la 30 septembrie 2017 de către primarul de atunci al oraşului Veliko Târnovo, inginerul Daniel Panov. Meritul lui e că a încurajat şi, poate, finanţat, apariţia parcului, dar e singurul nume pe care l-am găsit, nimeni nu spune nimic despre cei care au proiectat, construit şi montat acolo acele minunăţii. Tot ce poţi afla navigând pe internet e că, în 2004, a luat fiinţă la Kiev un atelier de miniaturi, în care activau şi colaborau tot felul de specialişti, 15 la număr, din Ucraina, Bulgaria, Olanda: arhitecţi, ingineri, proiectanţi, informaticieni, probabil toţi oameni cu spirit ludic. Obiectivul lor a fost să găsească împreună soluţiile tehnice pentru reproducerea la scară a unor clădiri, ansambluri urbane şi monumente, folosind material ieftine şi durabile. Pornind de la metodele şi uneltele clasice, ciocan, daltă, cutter, planştă, şi ajungând până la imprimarea 3D, oamenii ăştia au reuşit să reclădească un număr mare de monumente; după aia, bănuiesc, fiecare şi-a luat propriile jucării şi a plecat acasă. Au rezultat: două parcuri în Ucraina, unul în Bulgaria şi unul în Ţările de Jos.

Mini Bulgaria de la Veliko Târnovo desfăşoară, pe o suprafaţă de vreo 12,5 acri (am calculat: 50585.71 metri pătraţi) vreo 50 de reproduceri la scara 1:25 a unor biserici, mănăstiri, palate, monumente, clădiri emblematice sau ansamble de clădiri, poduri, complexe industriale, un port şi un aeroport, şosele. Personal, mă îndoiesc că toate sunt la aceeaşi scară, dar, pentru că nu am stat să măsor şi să calculez, accept ceea ce spune site-ul parcului: 1:25.

Machetele sunt următoarele (am dat un copy/paste de pe lista lor şi am tradus-o, nu am făcut eu, personal, inventarul:

• Gara din Varna  
• Mănăstirea Pantocrator din Nesebar
• Sediul Vamei din Varna 
• Portul din Varna
• Aeroportul Internațional din Varna
• Complex Park Pallace din Balcik
• Hoteluri de la Nisipurile de Aur din Varna
• Catedrala Fecioarei Maria din Varna
• Monumentul Libertății din Ruse
• Mănăstirea Basarabov din Ruse
• Monumentul de pe muntele Şipka
• Cetatea Belogradcik din aceeași zonă
• Cetatea Baba Vida din Vidin
• Monumentul Sf Sofia, S. Konstantinov din Sofia
• Moscheea Banya Başi din Sofia
• Biserica Nedelya din Sofia
• Mănăstirea Sf. Ivan al Rilei din Municipiul Rila
• Biserica Sf. Nicolae făcătorul de minuni (biserica rusească) din Sofia
• Teatrul Ivan Vazon din Sofia
• Catedrala Alexander Nevsky din Sofia
• Biserica Maica Domnului din Asenovgrad
• Teatrul Roman din Plovdiv
• Mănăstirea Dryanovo (Sf. Arhanghel Mihail)
• Monumentul Maica Domnului din Haskovo
• Monumentul din Stara Zagora
• Monumentul Asaneştilor din Veliko Târnovo
• Biserica Naşterea Maicii Domnului din Veliko Târnovo
• Catedrala Kiril şi Metodius din Burgas

Ca machetist care vrea să dea impresia că se pricepe, dar fără să am pretenţia că am cercetat cu lupa exponatele, mai mult, conştient că nu am văzut în realitate decât o mică parte din ceea ce este expus acolo (obiectivele de la Veliko Târnovo şi Balcik, plus, în multe poze, aeroportul de la Varna), cred că realizatorii miniaturilor merită a fi lăudaţi. Am remarcat fineţea detaliilor prezentate, numărul şi natura accesoriilor – în peisajul urban mobilierul stradal şi vehiculele diverse, a căror natură (autobuze, tramvaie, autoturisme etc. prin oraşe, dar şi avioane Boeing, nave, trenuri etc.) e uşor de observat, dar poate fi recunoscută şi marca ori tipul lor: tramvaie Tatra T4 şi T5, Ikarus 280 şi … am mai uitat. De notat, unele modele de vehicule erau machete die cast (mă pricep la asa ceva, am şi eu), dar multe, mai ales autobuzele şi tramvaiele erau făcute de “ei”. Avioanele de la “Varna”, dintre care unul e surprins în “zbor” sunt fidel reproduse, trenurile şi ambarcaţiunile la fel. Autovehiculele circulă pe străzi sau şosele marcate regulamentar, trenurile şi tramvaiele rulează pe şinele lor, iar ambarcaţiunile plutesc pe mini canale (sigur că e amuzant că vedem nişte nave port-container răsturnate, dar pe seceta de astă vară cum să nu fie normal?)(sau, altfel spus, să faci un astfel de parc e foarte greu şi laborios, dar să-l întreţii, alimentând, de exemplu, “Dunărea” cu apă e şi mai greu, şi mai laborios!)

Încă o remarcă şi gata: Plimbarea asta printre miniaturi, mai ales când te opreşti pe la vreuna al cărei “original” îţi este cunoscut, îţi dă un sentiment ciudat, de dominator al lumii. De “Planeta Giganţilor”, serialul din vremea copilăriei mele. Sau chiar de “Great Dictator”, filmul ăla cu Charlie Chaplin!

O să las pozele să vorbească prin ele însele, două sute treizeci de poze înmulţit cu o mie de cuvinte …