144. PLOVDIV 2025 (5)

 

PLOVDIV 2025 (5)

Cineva a spus despre Plovdiv ca e ca un fel de prăjitură balcanică formată dintr-o succesiune de straturi istorice. Cred că are dreptate, pentru că în zona asta care cuprinde Oraşul vechi şi dealurile urcăm şi coborâm de parcă folosim un lift al timpului, cum l-a imaginat Isaac Asimov. Ca prim obiectiv în ziua a treia de Plovdiv am ales să urcăm dealul Danov şi să coborâm în secolul 16, apoi să urc în 18. Apoi … vedem noi, să mergem în parc.

Dealul pe care se află hotelul nostru se cheamă “ХРИСТО ДАНОВ”. Am lăsat maşina în faţa hotelului şi am mai mers câteva zeci de metri pe picioare, până m-am întâlnit cu o scară, pe care am continuat ascensiunea.

Ştiam ce caut, dar am găsit altceva: bustul naşului formei de relief. Un om de ştiinţă, scriitor, editor şi politician bulgar din sec. 19, Binenţeles că nu ştiam nimic despre el, dar aveam Wikipedia în buzunar şi am aflat că Hristo Gruev Danov s-a născut în 1828, la Klisura, a învăţat carte în nişte localităţi cu nume greu de scris, dar şi mai greu de reţinut, apoi a ajuns la Plovdiv, unde a înfiinţat o tipografie şi legătorie de cărţi pe care a denumit-o “Дружествена книговезница” şi care, cu timpul, a devenit prima editură de cărţi din Bulgaria (1862). A mai făcut el ce-a mai făcut şi a devenit chiar şi primar de Plovdiv, deci cetăţenii, urmaşi ai lui, au toate motivele să-l ţină minte şi să-i ridice statui.

Dar dealul ăsta, ca şi Colina Universităţii din Braşov (nu degeaba mă duc cu gândul la Braşov, spun imediat tot!), mai are şi alte denumiri. Nu ştiu care din ele e mai populară, dar mulţi îi spun Сахът тепе (Sahat Tepe, dealul Sahat, adică denumirea turcească a locului). Indiferent cum s-ar numi, scara de piatră m-a dus pe unul dintre vârfurile dealului (are două, dar nu mi-am bătut capul să aflu cotele respective), iar acolo m-am pomenit exact în faţa obiectivului pe care speram să-l găsesc: Turnul cu Ceas! (Кулата с часовник).

Ăăă … Pai da, e exact edificiul pe care îl ştiam din poze, şi despre care se spune că a fost construit acolo încă de pe la 1500, un turn din lemn vizibil de la Geamia din Oraşul vechi, adică de unde era important în timpul stăpânirii otomanilor. Interesant e că în vremea aia a fost cel mai mare (şi singurul …) turn cu ceas din peninsula Balcanică, pentru că nici măcar la Stambul nu exista, încă, aşa ceva. De fapt, atât de important era ceasul ăla, încât dealul de sub el a luat denumirea Sahat (Saat) Tepe, adica Dealul Ceasului. Am căutat să aflu la ce era bun un ceas tocmai acolo şi am citit că rolul lui era să marcheze timpul şi să cheme credincioşii la Geamie la ora rugăciunii.

Se pare că la un moment dat, construcţia din lemn, fragilizată de trecerea timpului, s-a prăbuşit, iar la 1812 a fost ridicat un nou turn, pentru un nou ceas, adică cel pe care îl admiram eu (şi el pe mine, vazandu-mi tricoul). A fost cumpărat un mecanism de precizie tocmai de la Viena şi montat în turn, mecanism care funcţionează şi azi. Zice-se.

Turnul ăsta, la care m-am uitat din toate direcţiile, mie mi s-a părut că seamănă mai mult cu un far maritim decât cu un turn cu ceas. Sau, datorită vitrinei de sus, mi-a amintit de Foişorul de Foc din Bucureşti, dar sigur nu m-a dus cu gândul nici la Clock Tower din Londra, nici la cel din Leicester, nici măcar la Turnul Casei Sfatului din Braşov. Sigur că e vorba de stilul arhitectonic, la Plovdiv s-a construit în stil otoman, în Europa, din vest până în Ardeal, clădirile cele mai faimoase sunt predominant în stil gotic, cu influenţe ulterioare baroce sau, mai recent, neoclasice.

Dar, după observaţii de nespecialist şi comparaţii bazate pe experienţa mea în legătură cu turnurile cu ceas, am ajuns la concluzia că, spre deosebire de toate celelalte, Turnul cu Ceas de la Plovdiv … nu prea are ceas. Sau nu-l vedeam eu, de nas? Hai să ne uităm la poze, poate cine ştie?

Din păcate, cât timp am făcut eu pe-acolo tururi de pistă, în afară de un panou bilingv şi mâzgalit cu grafitti, care conţine exact aceleaşi informaţii ca şi wiki şi alt panou, cu poze cu păsărici şi text în limba bulgară, bănuiesc despre fauna locului, nu am găsit nimic şi pe nimeni care să-mi dea vreo lămurire (şi uşa de intrare era încuiată), aşa că nu m-am lămurit.

Unde o fi ceasul ăla vizibil de la Geamie (Geamia e vizibilă de acolo şi vizibilă e o mare parte a oraşului)? Ar trebui să fie mare, cică trebuie re-reglat periodic, iar asta nu e uşor, pentru că acul orar are peste 100 kg. Dar … Sau o fi ascuns în interiorul turnului, ca să nu-l agreseze artiştii plastici stradali? Hai să mai fac un tur, dar tot nu mă ajută imaginaţia … decât la altele: Turnul ăsta Plovdivian şi, prin el activitatea edililor oraşului îmi amintesc iar de Braşov (am spus eu!...). Şi aici, ca şi la Braşov, turiştii sunt bineveniţi şi bineplecaţi, dar neajutoraţi şi ne(prea)ajutaţi. Obiective turistice interesante, mărturii ale unor civilizaţii trecute, stau încuiate, quasianonime de zici că sunt abandonate, şi … la gară, băiete! (a doua zi, am avut exact aceeaşi dezamăgire când am încercat să intrăm în muzeul plovdivian de artă: avea nişte afişe pe uşă, dar uşa era încuiată, deşi programul spunea altceva). E păcat, dar prin asta am găsit încă o asemănare dintre Braşov şi Plovdiv, în afară de culorile galben/negru ale echipelor locale de fotbal.

Deci, cam asta cu Sahat Tepe …

Sigur, ar mai fi de povestit despre al doilea vârf al dealului, cu al doilea turn, dar ăla nu e vizitabil: Turnul de radio şi televiziune. Sincer, nu am căutat nici un fel de informaţii despre el, nu mă pricep şi nu mă interesează astfel de relee.

Aşa că mai admirăm o dată panorama Plovdivului de lângă o balustradă, identică cu cea de la Turnul Negru din Braşov, sau, păstrând proporţiile, de pe Colle Pinciano,

... dupa care ne resemnam si refacem traseul pe scară în sens invers. Poate avem mai mult noroc în altă parte. De fapt, o propunere se prevede la orizont:

E cam departe, dar e tot in Plovdiv.

 

VA URMA