DE LA GORJ, COANE! (6)
Al doilea obiectiv de
azi nu e fӑcut de oameni. Poate tocmai de aceea e atât de impresionant. Depӑşeşte
limitele frumosului, fiind un bun exemplu pentru categoria esteticӑ “sublim”,
aşa cum e definitӑ de Kant.
Mergem, aşa dar, sӑ vedem Cheile Sohodolului. Nu e primul
defileu pe care îl vedem anul asta, doar am fost şi la Polovragi, am strӑbӑtut
şi Cheile Bicazului, dar formele astea de relief carstic au întotdeauna un
efect deosebit asupra vizitatorilor.
Drumul e foarte bun, tinând seama prin ce coclauri trebuie
sӑ rӑzbatӑ, iar Racheta Roşie nu are nici un fel de probleme. Trecem prin
localitatea Runcu, unde de la un drum normal, pe douӑ benzi, trecem la unul cu
un fel de bandӑ, dar asfaltatӑ şi, dupӑ câteva rotaţii de motor, peisajul se
îngusteazӑ şi el.
Din fericire, nu ca astӑ varӑ, când ne grӑbeam spre Bucovina, acum avem tot timpul din lume sӑ umblӑm, încet, pe jos. Ca sӑ admiri un peisaj, cel mai bine e sӑ cobori din maşinӑ, cӑ dacӑ nu, îl admiri prin reprezentanţi.
Şi … da! Chiar avem ce admira.
Defileul se aflӑ în muntele Vâlcan, fiind realizat prin munca susţinutӑ şi entuziastӑ a râului Sohodol (zis Jaleş). E monument al naturii, arie protejatӑ înfiinţatӑ în 1982 (adicӑ milioane de ani a putut supravieţui, sӑracu defileu, fӑrӑ ca nimeni sӑ nu-l apere de rӑi?) şi legiferat tocmai în 2000. Cum s-ar zice, 28 de ani a fost protejat ilegal. Of, grea e viaţa asta a rezervaţiilor …
Ne umplem ochii şi camerele fotografice cu peisajul culoarului dintre stânci, de aceea o sӑ las pozele sӑ vorbeascӑ în locul meu. Pӑcat cӑ nu suntem şi cӑţӑrӑtori, pentru cӑ, din câte ne dau a înţelege nişte tineri echipaţi cu sfori şi cârlige (cordeline şi pitoane, pentru pretenţioşi), existӑ şi trasee amenajate pentru ӑia curajoşi.
Unul dinre locurile menţionate pe panourile publicitare ne
face sӑ ne tragem nasul: Nӑrile, adicӑ o peşterӑ joasӑ şi scurtӑ, cu douӑ
ieşiri, ca un tunel. Ocazia pentru nişte poze spectaculoase.
Dupӑ câteva luni aveam sӑ recunosc peisajul la televizor, intr-un
film românesc vechi. Acuma, sincer, dacӑ
eu aş fi fost în locul personajului lui Mihai Mereuţӑ, nu m-aş fi ascuns în
grota asta. Chiar şi fӑrӑ câini de urmӑ, zapciul îl gӑseşte cu uşurinţӑ. Ce-i drept,
dacӑ nu-l prindea pe haiducul ӑla, poate soarta lui Iancu Jianu ar fi fost
alta, neinteresantӑ pentru producӑtorii de filme.
Sigur cӑ trebuie sӑ fie şi unii care campeazӑ printre
stânci. De fapt, sunt chiar tinerii alpinişti întâlniţi pe ziduri.
Ӑӑӑ … ce pӑcat cӑ motocicletele alea nu sunt pornite … Sunt
sigur cӑ zgomotul fӑcut de ele douӑ între pereţii de piatrӑ, amplificat de
ecou, echivaleazӑ cu cel fӑcut de toţi concurenţii la o cursӑ de Moto 2.
Încet, încet, orizontul se lӑrgeşte şi devine neinteresant.
Sigur, dacӑ aveam timp mai mult şi un rucsac cu merinde, poate încercam sӑ o
luam la deal, sӑ vedem peisajul de la înӑlţime. Ne mulţumim sӑ urcӑm, pe rând,
în foişorul de pazӑ.
Racheta noastrӑ roşie a fost cuminte, dar îi mai oferim un
scurt rӑgaz de odihnӑ, pentru cӑ în apropierea ei se vӑd nişte trepte.
Binenţeles cӑ suntem curioşi şi le escaladӑm, pentru a gӑsi la partea lor
superioarӑ încӑ o micӑ peşterӑ, amenajatӑ ca o capelӑ.
Aşadar, Gorjul nu s-a dezminţit. Ne-a arӑtat un loc care ne
mai convinge odatӑ despre cât de frumoasӑ e ţara noastrӑ.
Deci sigur …
VA URMA
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)