92. SPACE ADVENTURE – THE EXHIBITION de Mihai-Athanasie Petrescu

SPACE ADVENTURE – THE EXHIBITION

Anul trecut am primit de ziua mea un cadou inedit de la prietenul meu Aurel: un bilet de intrare la expoziţia “Space Adventure”.

Cred cӑ mulţi bucureşteni au vӑzut mӑcar afişul prin oraş. NASA, în colaborare cu Romexpo au adunat şi expus într-un dintre pavilioanele de lângӑ vechiul EREN o interesantӑ colecţie de obiecte şi fotografii comentate, din care curajoşii vizitatori au învӑţat istoria cuceririi spaţiului cosmic.  

Ştiu cӑ de la eveniment a trecut aproape un an, dar e cu atât mai bine cӑ discutӑm acum despre el: ne trezim amintirile şi nu riscӑm sӑ ne reclame cineva pentru publicitate.

Nu ştiu cum e live în Kosmos, dar în universul din pavilion era destul de întuneric. Doar exponatele erau luminate frumos şi sugestiv. Ce exponate?

Pӑi … începând cu începutul secolului trecut, vorbim de un raion al Pionierilor. Nu ӑia cu cravatӑ roşie; nu, aici vorbim despre cei care au imaginat, au visat, nu au uitat ce şi apoi au desenat şi creat. Şi încercat. Printre Ţiolkovski şi alţii, noi îl recunoaştem pe Hermann Oberth, ardelean de-al nostru Şi ne  mirӑm de ce a fost uitat Konrad Haas …

Înaintӑm cronologic şi descoperim, dupӑ visӑtori, vise. Defilӑm printre rachete purtӑtoare şi scafandri spaţiali, uniforme, ustensile, pӑrţi componente ale vehiculelor spaţiale şi ale truselor cӑlӑtorilor cosmici. în inventarul unui echipaj “Apollo”.

 Intâi ne amintim de Gagarin. Poate sunt eu un nostalgic, dar nu pot sӑ nu-mi amintesc cât de popular era numele kosmonautului sovietic. Normal, de altfel. Era primul om în spaţiu, nimeni nu înţelegea prea bine ce e aia, deci era ceva quasi-fantastic … şi era sovietic, in 1961, atunci când propaganda pro-sovieticӑ era la apogeu.

Cel mai drӑguţ e cӑ obiectele expuse nu sunt nişte biete tacâmuri, device-uri electronice, elemente din truse cosmetice sau de supraviţuire, ci sunt reale, au fost la bordul navelor spaţiale şi au zburat dincolo de atmosfera terestrӑ. Pӑi nu? Linguri şi furculiţe vezi peste tot, dar e prima datӑ când le vedem pe cele utilizate la bordul Laboratorului spatial “SKYLAB”. Şi cӑptusealӑ din vatӑ de sticlӑ am vӑzut prin curţile neîngrijite, când eram mici şi furam vatӑ de sticlӑ din izolaţia termicӑ a frigiderelor “Fram”pentru a-i sâcâi pe prietenii de vârsta noastrӑ – şi ei pe noi. Dar aici poartӑ denumirea de “pӑturӑ termicӑ” şi a aparţinut unei nave de tip “Apollo”. Aparat foto şi reportofon am şi eu, dar ale mele nu au fost incluse

Interesant … dupӑ ce am atins realitatea aventurii spaţiale, managerii expoziţiei ne aduc iar cu picioarele … în fantezie. Ne întâlnim cu nişte personaje din filmele SF cele mai cunoscute, stӑm de vorbӑ cu ele şi le cerem voie sӑ ne fotografiem împreunӑ. Sigur cӑ pӑpuşile la scara 1:1 nu au rӑspuns nimic, dar  … nu despre fantezie vorbeam?

Porţiunea a treia a expoziţiei e despre spiritul ludic al vizitatorilor de toate vârstele. Nişte jucӑrii care imitӑ simulatoarele şi aparatele pentru antrenament ale astronauţilor şi cosmonauţilor … bine, mai ales pe ale astronauţilor, pentru cӑ expoziţia este, totuşi, NASA. Pilotӑm un F-18, încercând sӑ scӑpӑm de nişte “bandits” care ne vor morţi, aterizӑm naveta spaţialӑ fӑrӑ probleme – recunosc, la sporturile astea Aurel mӑ întrece fӑrӑ probleme, el reuşeşte sӑ îşi doboare inamicul, iar eu abia izbutesc sӑ fug de el.

Dar în “astronaut trainer” nu îndrӑznim sӑ ne avântӑm. Vorba aia, suntem prea bӑtrâni ca sӑ murim atât de tineri! De aceea, admiraţia noastrӑ pentru curajoşii care se lasӑ legaţi în chingi pentru a fi învârtiţi în toate planurile este sincerӑ.

Ne apropiem de ieşire. Sigur, americanii sunt negustori din fire, lângӑ exit au amenajat şi un stand de rӑcoritoare şi suveniruri; un tricou pe mӑsura mea nu gӑsesc (nici nu caut cu prea multӑ convingere, dupӑ ce vӑd lista de preţuri), dar mӑcar un magneţel tot duc şi eu acasӑ, pentru a încerca rezistenţa uşii frigiderului.

În concluzie … Apropo, marii ziarişti şi analişti care se doresc leaderi de opinie cunosc sensul cuvântului “concluzie”? Conform DEX, concluzia este “încheiere a unui şir de judecӑţi”. Iar la TV auzim mereu sintagma “concluzie finalӑ”. Oare ce examinatori or fi avut ӑştia la limba românӑ? O fi fost vreo “babӑ bӑtrânӑ”, care nu îi auzea bine, sau care nu vedea fӑrӑ ochelari? Ştiu cӑ personajele invocate de mine nu vor citi niciodatӑ un biet blog ca al meu, dar mӑcar îmi spun pӑsul.

Sӑ revenim: în concluzie, expoziţia “Space Adventure” pe care am vizitat-o anul trecut a fost o aventurӑ frumoasӑ, interesantӑ şi folositoare. Dacӑ din punct de vedere teoretic nu ne-a adus nimic nou, şi Aurel şi eu am citit multe în legӑturӑ cu tentativele şi reuşite oamenilor în domeniul spaţial, acum am vӑzut cu ochii nostri şi am pus mâna pe obiecte cosmice adevӑrate, am trӑit noi înşine o micӑ aventurӑ ca pseudo-astronauţi. Nu pot pune punctul final înainte de a remarca fairplayul celor care au conceput expoziţia; toatӑ lumea ştie cӑ sovieticii şi americanii s-au aflat permanent într-o întrecere pentru cucerirea spaţiului interplanetar – şi cursa asta nu s-a încheiat niciodatӑ, dar în pavilionul de la Romexpo sunt arӑtate publicului şi vehicule spaţiale şi oameni aparţinând celor douӑ echipe. Ştim cӑ e doar o faţadӑ, un gard vopsit în spatele cӑruia leoparzii … ӑsta … savanţii celor douӑ naţiuni (la care s-au adӑugat multe altele în ultimii ani) se ascund pentru a cerceta şi pentru a se spiona mai bine, dar chiar şi iluzia cӑ oamenii pot coopera pentru un scop comun face bine la moral.