43. DE LA GORJ, COANE! (1) de Mihai-Athanasie Petrescu

DE LA GORJ, COANE! (1)

Într-o revistӑ de enigmisticӑ de acum 30-40 de ani, am citit o istorioarӑ amuzantӑ. E posibil sӑ fie o invenţie, dar chiar şi aşa meritӑ citatӑ:

Se spune cӑ odatӑ (ca niciodatӑ), acum vreo 100 de ani,  se aştepta vizita oficialӑ a ministrului sӑnӑtӑţii din Franţa. Sosirea la Bucureşti era prevӑzutӑ într-o dimineaţӑ, iar oficialitӑţile vremii şi-au asigurat, pe traseul pe unde avea sӑ fie dus francezul, o asistenţӑ entuziastӑ, formatӑ din sute de ţӑrani postaţi pe stradӑ şi instruiţi sӑ strige din toate puterile “Vive la France!”. Pentru cӑ şi atunci trenurile întârziau, iar miniştrii nu învӑţaserӑ încӑ sӑ circule cu avionul, doctorul ӑsta a sosit cu mare întӑrziere, iar în momentul când a ieşit în faţa gӑrii bieţii tӑrani, care strigaserӑ în continuu, erau istoviţi, iar “Vive la France!” de abia se mai auzea. Doctorul a bӑnuit cӑ oamenii sunt bolnavi şi, apropiindu-se de un un ţӑran, l-a întrebat: “De quoi souffrez-vous, mon ami?”. Omul a bӑnuit cӑ e întrebat de unde e şi, cu ultimile puteri, a rӑspuns: “De la Gorj, coane!”. Francezul a înţeles ce a înţeles şi a plecat mai departe foarte încântat de felul cum ţӑranii români vorbesc franţuzeşte.

Noi am ajuns la Gorj fӑrӑ a avea nevoie de mobilizare sau de doctori, pentru cӑ încӑ mai aveam vouchere valabile. Ne-am stabilit cartierul general în creierii munţilor, la Rânca, iar de acolo am profitat de Racheta Roşie şi am vizitat împrejurimile.

Primul obiectiv a fost Mӑnӑstirea Polovragi, mai ales cӑ era 3 mai, o sӑrbӑtoare importantӑ în calendarul Ortodox: Izvorul Tӑmӑduirii.

Am ajuns acolo traversând oraşul Novaci, apoi mergând pe un drum frumos, pe sub munte. Localitatea Polovragi, e binecuvântatӑ de existenţa a douӑ obiective turistice importante: Mӑnӑstirea şi Peştera care poartӑ acelaşi nume.

Cadrul natural, ca sӑ folosesc o expresie clasicizatӑ, e extraordinar, dupӑ cum se vede.

Probabil cӑ dumnealor Radu Comisu şi Pӑtru Spӑtaru, mari boieri din secolul al XVI-lea, de aceea au ales locul de faţӑ pentru ctitoria lor, atestatӑ documentar la 1505. Istoria lӑcaşului este foarte zbuciumatӑ, în hrisoave apӑrând mai mulţi stӑpânitori, printre care şi Constanţin Brâncoveanu. Istoricul Mӑnӑstirii se aflӑ scris pe un panou din incintӑ şi … îi dӑ dreptate doctorului din anecdotӑ – e în limba francezӑ.

Intrarea se face printr-o poarta monumentala si o alee foarte faina.

Noi am ajuns acolo în timp ce pӑrintele slujea pentru mӑicuţele mӑnӑstirii şi mulţimea de pelerini. Am asistat la slujbӑ, apoi am asistat la navala pe care au dat-o sus-numiţii pelerini asupra butoaielor cu apӑ sfinţitӑ.

La final, am reuşit sӑ facem şi un tur prin incintӑ, obţinând şi fotografiile necesare pentru posteritate.

Dincolo de gardul şi zidurile lӑcaşului, chiar la limita comunei Polovragi, vizitӑm şi o ineditӑ tabӑrӑ de creaţie. Prima ediţie a avut loc în 2018, iar operele realizate au rӑmas, aşa cum se obişnuieşte, spre delectarea vizitatorilor.