UN PARC TEMATIC UNIC: ARSENAL PARK TRANSILVANIA, DE LA
ORӐŞTIE
Probabil cӑ obiectivul de la marginea oraşului lelei cu
catrinţӑ şi cu ie nu este o necunoscutӑ pentru cei interesaţi de colecţiile de
vehicule şi tehnicӑ militarӑ. Pânӑ şi eu am citit şi am auzit de ARSENAL PARK de mulţi ani, dar distanţa
în kilometri faţӑ de locul meu obişnuit de staţie a fost o piedicӑ în calea
cunoaşterii. Recunosc cinstit cӑ în 2013, pe când nu funcţiona încӑ autostradӑ,
am trecut prin Orӑştie, în drum spre Repulonapul de la Kecskemet, dar bugetul
de timp nu era suficient pentru o investiţie suplimentarӑ.
Aşa se face cӑ, profitând de recentul miting organizat de
Aeroclubul României la Deva, zilele trecute am fӑcut, la sugestia prietenului
meu Sorin Chiru, cӑruia îi mulţumesc sincer, un popas în obiectivul numit mai
sus.
Se pare cӑ acolo s-ar fi aflat, în timpul celui de-al doilea
Rӑzboi Mondial, o mare fabricӑ de muniţie. Din fericire pentru oamenii locului,
probabil cӑ inamicul nu ştia cӑ producӑtorul se afla pe locul doi în Europa, asa ca oraşul Orӑştie existӑ şi astazi. Pe siteul obiectivului scrie cӑ şi pe vremea
comuniştilor era un obiectiv militar foarte bine pӑzit, probail pentru acelaşi
motiv.
Dupӑ 1990, când industria de apӑrare a devenit istorie, perimetrul
a fost transformat în parc tematic. Nu am cunoştinţӑ şi nici nu gӑsesc (pentru
cӑ nu am cӑutat cu destulӑ râvnӑ, desigur) informaţii legate de evoluţia
parcului. Stiu cui aparţine, dar nu intenţionez sӑ fac reclamӑ, nu vreau decât
sӑ reţin nişte imagini, cu speranţa sincerӑ cӑ toate aeronavele, maşinile de
luptӑ, utilajele militare şi maşinile de transport care pot fi vӑzute (şi, din
pӑcate, atinse în orice fel de cӑtre vizitatorii de orice vârstӑ, cu toate cӑ
existӑ un regulament de vizitare) pot fi atrӑgӑtoare şi pentru altcineva.
Biletul de intrare e un simplu bon de casӑ. Pӑcat, speram la
unul mai spectaculos, pentru colecţia mea.
Dupӑ un tur destul de lent (cred cӑ şi eu am încӑlcat litera
de regulament care restrânge vizita la o orӑ), cred cӑ am înţeles cӑ Arsenal
Parkul este, în acelaşi timp, un muzeu de tehnicӑ militarӑ şi un resort de odihnӑ activӑ (mai ales?). Existӑ
poligoane şi terenuri variate, potrivite pentru “instrucţie”, existӑ locuri de
joacӑ sau de odihnӑ, dupӑ cum existӑ locuri de cazare şi “popote” pentru a
servi masa. Eu m-am rezumat la o vizitӑ a muzeului, şi am obţinut, atât cât m-a
ţinut bateria ifonului, o serie de imagini destul de spectaculoase. Fiecare
exponat este însoţit de câte o plӑcuţӑ cu explicaţii (cam sumare, din
câte am putut aprecia în cazul aeronavelor, deci nu pentru o documentare aprofundatӑ).
Sincer, nu am înţeles ce semnificaţie strategicӑ douӑ obiecte:
un Lӑstun, kaki ce-i drept, dar nimeni nu a folosit aşa ceva în teatrele de
operaţiuni, şi o cabinӑ telefonicӑ englezeascӑ, aidoma cu cele remarcate de noi
în Gibraltar.
Aş mai arunca o sӑgeatӑ şi în direcţia celor care au
realizat, prin distrugerea unui MiG-21, un fel de scenӑ kamikaze la intrarea în
incinta parcului (înţeleg semnificaţia exponatului obţinut, dar îmi permit sӑ
am rezerve, atât din punct de vedere estetic, cât şi tehnic, MiG-ul ar fi
explodat la impactul cu vehiculul blindat de comandament, distrugându-se
instantaneu), restul de avion fiind expus în interior, spre (ne)lӑmurirea
vizitatorilor.
În concluzie, un loc care mi s-a pӑrut, în acelaşi timp,
interesant şi întristӑtor. Interesant prin bogӑţia patrimoniului, trist prin
faptul cӑ exponatele, neîngrijite şi agresate de vizitatorii care nu le
respectӑ, se vor distruge în timp (nu prea îndelungat). Mӑ bucur cӑ am apucat
sӑ- vizitez.
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu