41. EN EL PAÍS DEL FLAMENCO (20) de Mihai-Athanasie Petrescu

EN EL PAÍS DEL FLAMENCO (20)

Urmӑtorul punct la ordinea de zi ar trebui sӑ fie Acvariul. Se ştie cӑ Magellan a pornit în ocolul Pӑmântului în trei ani chiar de aici de undeva, de la Sevilla (mӑ mir cum, cӑ oraşul nu are ieşire la mare), iar urmaşii lui profitӑ azi de ocazie şi încearcӑ sӑ facӑ ceva în memoria lui. Ce e mai frumos decât sӑ reconstitui traseul pe care l-a urmat exploratorul prin crearea artificialӑ de ecosisteme acvatice? Cam asta cicӑ ar fi obiectivul pe care urmeazӑ sӑ-l vedem.

Urmeazӑ, dar cine ştie când. Deşi suntem în staţia busului roşu de mai mult timp, la ora prevӑzutӑ de grafic nu se întâmplӑ nimic. De plictisealӑ, fac câţiva paşi prin zonӑ şi gӑsesc o replicӑ a celebrei scӑri în spiralӑ de la Vatican. Aici, nu e o scarӑ, ci un plan înclinat în spiralӑ, care coboarӑ de la nivelul Paseo de Cristóbal Colón la râul Guadalquivir (da, ӑsta e canalul care face legӑtura cu Atlanticul).

Interesant, de acord, dar acum vrem la acvariu, iar busul cu etaj nici vorbӑ sӑ aparӑ. Nici funcţionara de la compania lor de busuri nu ştie ce sӑ spunӑ, deşi o vedem cu un telefon în mânӑ. Da, ar fi ceva interesant de notat: paseo asta era foarte circulatӑ mai devreme, dar acum ne dӑm seama cӑ nu mai trece nici o maşinӑ pe sensul unde stӑm noi.

Oho! Facem spotting? Prin apropiere trece un elicopter. Îi fac o pozӑ, chiar dac nu am teleobiectiv, îi fac şi cu mânӑ, poate ne ia la ocazie, dar dupӑ aia mӑ rӑzgândesc. Nu vrem sӑ ne ia Policia.

Totuşi, cred cӑ i-am supӑrat. Pentru cӑ în minutul urmӑtor apare lângӑ noi şi o maşinӑ de la Policia care … trece liniştitӑ,

iar în urma ei apare şi explicaţia delayului cӑruia noi îi cӑdem victime. Nu ştiu pentru ce protesteazӑ ei dupӑ modelul muncitorilor de la Steagu Roşu, cӑrând un cosciug, dar le-am urat succes.

Sigur cӑ dupӑ coloana de manifestanţi apare şi autocarul pe care îl aşteptam, iar drumul la care ne aşternem nu e chiar aşa lung. Dar avem timp sӑ vedem o clӑdire rotundӑ, pe care ne plӑnuim sӑ o vizitӑm, dar şi exteriorul Plazei de España. Şi asta e în plan, cum nu.

No, aşadar ajungem la Acuario, anuntat nu de vreun peste, ci de un utilaj portuar. Din alte surse, ştim cӑ cel mai fain acvariu din Spania e cel de la Valencia, dar cum Hop on Hop offul din Sevilla nu face staţie şi la Valencia, ne mulţumim cu ce avem, şi nu avem de ce ne plânge.

Sӑ vedem ce-i cu acvariul ӑsta, dpdv teoretic: a fost inaugurat prin 2014. Are buget de primӑ ligӑ, vreo 8 milioane de euro pe an, şi un patrimoniu de vreo 3000 de metri cubi de apӑ împӑrţiţi în 35 de bazine, 500 de specii şi vreo 7000 de specimene (asta scrie în prospect, nu am numӑrat). Mai trebuie adӑugate şi fetele cele drӑguţe de la recepţie, care vorbesc orice limbӑ, adicӑ engleza şi sunt gata sӑ îţi vândӑ bilete de intrare. La ieşire îţi vând suveniruri.

Deci bilete. Dupӑ ce i-am aratat fetei biletele de autobus, ea, foarte conştiincioasӑ, s-a apucat sӑ tasteze la un fel de casa de marcat. Credeam cӑ ne vinde bilete cu reducere şi iar eram dezamӑgit de viitoarele bonuri de casӑ. Surprizӑ, nu sunt bonuri de casӑ. Mai mult, casiera îmi refuzӑ cu obstinenţӑ banii pentru bilete. Am economisit 2x15 euro …

… şi am intrat în sӑlile întunecoase.

Sigur cӑ nu am reţinut numele vietӑţilor fotografiate acolo, nu sunt nici oceanolog, nici pescar. Dar am reţinut peste o sutӑ de fotografii, dintre care unele, cu toatӑ modestia, mi se par destul de reuşite.

Unii peşti par dispuşi sӑ stea de vorbӑ, dar cred cӑ nu pot vorbi, pentru cӑ sunt cu gura plinӑ (cu apӑ). Se vede  cӑ vor sӑ spunӑ ceva, dar dau din buze şi renunţӑ …

Trecem si prin camara, de ce nu, daca e in drumul nostru.

E mediu acvatic. Pe lângӑ peşti mai vedem şi şerpi, şopârle, ţestoase, flori de mare, corali …

 Înainte de a ajunge la locul cel mai spectaculos al instituţiei, trecem pe lângӑ un perete cu conţinut tematic, sӑ nu uitӑm cӑ acvariul este şi despre Magellan.

Iar marea atracţie e o mare atracţie: un tunel pe sub apӑ. Cei doi rechini tigru care populeazӑ cel mai mare bazin  de pe-aici  trec pe deasupra noastrӑ, plutind indiferenţi printre tot felul de alte specii. Recunosc cinstit cӑ e prima datӑ în experienţa mea de turist curios când vӑd oameni vii expuşi. Şi mai recunosc şi cӑ mӑ mir cum de nu i-au mancat încӑ rechinii ӑştia. Sau îi pӑstreazӑ pentru la prânz?

Ajungem şi la secţiunea despre care citisem afişe prin oraş, aceea dedicatӑ meduzelor. Astea sunt nişte forme de viaţӑ pe care lumea le apreciazӑ numai în acvarii, pentru cӑ, dacӑ te întâlneşti cu vreuna în timp ce îţi petreci vacanţa în mare s-ar putea sӑ nu-ţi placӑ modul în care îţi rӑspunde la strângerea amicalӑ de mânӑ.

 Pentru a asigura perpetuarea speciei, într-o încӑpere alӑturatӑ, cu acces visual pentru vizitatori, se gӑseşte fabrica de meduze. Ei o numesc “zona técnica de reproduccion de medusas”. Oare cate mii de meduziţe or fi în eprubetele astea în care se face reproducere “in vitro”?

Sute de meduze de diferite specii şi culori pulseazӑ prin bazinele acvariului sevillan, oferind un spectacol extraordinar. Am luat în memoria ifonului un minut şi ceva de dovadӑ, meritӑ.

Din pӑcate, chiar dacӑ am mers încetişor, lӑsându-ne depӑşţi de mulţi vizitatori, ocolul Terrei pe urmele lui Magellan tot ajunge la final.

Ce sӑ facem, ne mai înghesuim nişte suvenirurui prin buzunare (eu l-aş fi luat şi pe ӑsta, dar l-am mӑsurat: nu îmi încӑpea în avion … ӑsta … în troller.

Ce mai urmeazӑ oare, destul de interesant ca sӑ egaleze mereu cele douӑ obiective vizitate pânӑ acum?