ÎNTOARCERE DE LA PLOIEŞTI
1 August 1943: Tidal Wave. Cinci grupuri de aviaţie
americanӑ de bombardament au atacat facilitӑţile petroliere de la Ploieşti cu
speranţa sӑ scurteze al doilea Rӑzboi Mondial.
1 august 2019: Asociţia AEROHISTORIA gӑseşte cu cale sӑ
aducӑ românilor aminte cӑ pe vremuri Ploieştiul a fost cel mai bine apӑratӑ
zonӑ a României, organizând în Palatul Culturii o activitate complexӑ (despre
care nu voi rata ocazia sӑ povestesc în altӑ parte).
Orice pretext e valabil pentru o plimbare instructivӑ şi
plӑcutӑ prin oraşul resedinţӑ a judeţului unde sunt înfipte jumӑtate din
rӑdӑcinile neamului meu, iar orele – de sosire a trenului, de începere a
activitӑţii de evocare istoricӑ, de plecare a trenului – sunt destul de
generoase pentru a-mi oferi rӑstimpul necesar celor câţiva paşi.
Obiectivele mele: avioane, edificii, monumente, maşini,
peisaje … Intercalat între cele prestabilite, Muzeul Ceasului, pus de Nicolae
Simache exact în drumul meu, imposibil de evitat, mai ales cӑ îl aveam în gând
de zeci de ani.
Ies în faţa Gӑrii de Vest, acolo unde trebuie sӑ ridic
privirea, pentru cӑ tocmai trece una dintre Cessnele 172 de la SSAvC.
Apoi o cobor (privirea), pentru cӑ observ cӑ urmeazӑ sӑ
ajung în centrul oraşului cu un autobus pe care, binenţeles, îl fotografiez, cu
validator şi bilet cu tot, şi pentru colecţia mea de maşini vechi şi rare.
Dupӑ patru staţii, am coborât la poarta C.N. “Mihai Viteazu”,
şcoala lui Nichita,
Nicolae Simache, prof de istorie nӑscut în 1932, a fost un
meseriaş în înfiinţarea de muzee, multe astfel de aşezӑminte din Prahova şi
Târgovişte îşi datoreazӑ lui existenţa. Binenţeles cӑ, în primul rând cel de
faţӑ, pe care îl şi pӑzeşte cu grijӑ.
Mai am 20 de minute pânӑ la ora activitӑţii pentru cӑ am
executat deplasarea la Ploieşti. Timp suficient pentru a ajunge, prin fata Muzeului de Arta si ocolind printre
statui, la Palatul Culturii. Mari personalitӑţi au avut şi ӑstia, nu numai pe
strӑmoşii mei!...
Cum am spus, Simpozionul va fi tema unei relatӑri publicate
în altӑ parte, dar drumul spre gara de vest meritӑ a fi descris aici, prin
multe mii de cuvinte în echivalentul lor în imagini.
Pe rând:
Piaţa I.L. Caragiale, Parcul I.G. Duca şi Parcul Nichita
Stӑnescu.
Apoi, surprizӑ! Autobuzul 2 nu se mai duce spre vest pe
acelaşi drum pe care vine. Consecinţa: Nu am nici timp, nici chef sӑ caut alternative,
deci o iau la picior pe sens interzis (aha, de aia nu mai trece doiul
pe-aici!). Obiective? Strada cu nume de pionier al aviaţiei, un autobus Diamond
(premierӑ pentru mine) un autobus Karosa (pentru albumul de vechituri), câteva
clӑdiri, niste trolee Neoplan, care circula ca pe circuit, un maldӑr de gunoaie, un Grӑdi-Hotel (loc de rӑsfӑţat foarte tânӑra
generaţie?), un popӑ, un Oltcit, un Hyundai, încӑ o Cessna, un şofer de camion
care scoate gura din telefon pentru a ma înjura pe mine, nişte tramvaie Tatra,
încӑ o datӑ Karosa, alӑturi de nepotul MAN, şi gara de Vest, cu un automotor
TFC, din fericire nu cu aşa ceva am fӑcut drumul spre sud.
Mӑ bucur cӑ am revӑzut Ploieştiul, fie chiar şi pentru
câteva ore. Sper cӑ vor mai apӑrea pretexte, pentru cӑ mai am o listӑ de muzee
de vizitat.
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu