69. BUCOVINA, PLAI CU FLORI (4) de Mihai-Athanasie Petrescu

Bucovinӑ, plai cu flori (4)

Înainte de a porni motorul Rachetei Roşii pentru a decola de la Putna, am dat un telefon.

De fapt, convorbirea noastrӑ era necesarӑ pentru a confirma accesul la urmӑtoarea destinaţie: Expo Moto Bucovina.

S-o luӑm cu începutul.

Printre “ӑia cu aviaţia” din România, numele lui Alexandru Şcheul este foarte cunoscut. De mulţi ani am auzit despre un tip de pe la Suceava, care zboarӑ un avion alb / roşu, tare frumos (avionul) şi foarte graţios în zbor. Nu numai atât, deşi e încadrat la categoria ULM, Dynamicul este adesea vӑzut pe la mitinguri în evoluţii aproape acrobatice, subliniate şi de dâra de fum alb pe care o deseneazӑ pe cer. L-am vӑzut nu o datӑ pe Sandu Şcheul la airshows, dar nu ştiu cum se face cӑ, deşi pe aerodrom nu sunt chiar timid, nu am apucat niciodatӑ sӑ ne cunoaştem personal, f2f.

Pozele astea sunt trase în 2012, la Bobocu, pe aerodromul Şcolii de aplicaţie a forţelor Aeriene, cu ocazia tradiţionalului miting anual …

… şi la Ziua Porţilor Deschise de la Baza 71 Aerianӑ de la Luna (Câmpia Turzii), 2016.

Noroc cӑ existӑ facebook, iar acolo lumea se împrieteneşte fӑrӑ complexe. Aşa l-am contactat pe pilotul de la Suceava şi am aflat despre el cӑ, în afarӑ de acel frumos Dynamic, omul mai piloteazӑ o mulţime de motociclete, toate fiind în proprietatea lui şi expuse într-o halӑ mare cu pereţi vitraţi, aflatӑ lângӑ Horodnic de Jos, undeva între Rӑdӑuţi şi Suceava. Binenţeles cӑ, posesor de categoria A cum sunt încӑ din 1983, de când am aflat despre existenţa acelei expoziţii mi-am dorit sӑ o vizitez … şi cum e oare mai simplu sӑ o fac decât luând legӑtura cu prietenul meu de fb şi rugându-l sӑ ne asigure accesul.

Domnia sa a fost, binenţeles, de acord, mi-a dat un numar de telefon şi mi-a zis sӑ îl sun în momentul când sunt în drum spre expoziţia lui. Ceea ce am şi fӑcut; Sandu Şcheul era la expoziţie şi ne aştepta.

Cu ocazia asta am traversat oraşul Rӑdӑuţi, o premierӑ şi pentru Racheta Roşie şi pentru echipajul aflat la bordul ei (pӑcat cӑ nu avem timp pentru un city break …), am evitat, cu ceva noroc o cӑruţӑ al cӑrei pilot nu ştie nici o iotӑ din regulile care guverneazӑ traficul pe şosele (deşi circula, aiurea, pe o şosea asfaltatӑ) şi am deschis toţi ochii, pentru a nu rata obiectivul.

Sӑ-l ratӑm? Dar cum sӑ-l ratӑm?! Nu ştiam la ce sӑ ne aşteptӑm, încât construcţia imensӑ, din beton şi sticlӑ, ne-a luat complet prin surprindere. Eu cӑutam un garaj, cu uşi deschise, nu o halӑ atât de mare.

M-am uitat şi pe kilometrajul Rachetei: tocmai am depӑşit mia de kilometri de la plecarea din faţa casei. De, dacӑ n-am zburat în linie dreaptӑ …

Binenţeles cӑ dl. Şcheul era acolo şi ne-am bucurat sӑ ne întâlnim. Ne-a condus printre comorile lui, câteva zeci de motociclete noi-nouţe, în ciuda vârstei lor reale, înscrisӑ în cӑrţile de identitate respective, în multe cazuri depӑşind 60-70 de ani.

Am recunoscut şi sora primei mele – de fapt singura mea motocicletӑ – mica Mobrӑ 50 Super, pe care am pilotat-o din 1983 pânӑ prin 1995, beneficiind de mӑrinimia regimului socialist, ӑla care îmi dӑdea voie sӑ cumpӑr cam 2 litri de benzinӑ, pe talon, într-o lunӑ, am recunoscut multe alte mӑrci şi tipuri de motociclete construite în ţӑrile socialiste vecine şi prietene, am recunoscut şi motociclete pe care nu le-am vӑzut niciodatӑ cu ochelarii mei pe stradӑ, dar despre care am citit sau auzit … şi n-am recunoscut, cӑ n-aveam cum şi de unde, o mulţime de alte maşinӑrii.

Povestea expoziţiei de motociclete poate fi cititӑ pe net, iniţiatorul şi deţinӑtorul ei nu ascunde nimic din ceea ce priveşte pasiunea lui pentru motoare şi vehicule, terestre sau aeriene. Doar atât sӑ subliniem: este o expoziţie, dl. Şcheul insistӑ sӑ convingӑ cӑ nu e vorba de un muzeu, care expune obiecte, ci de un loc unde sunt expuse motociclete multe-multe, toate în perfectӑ stare de funcţionare, înmatriculate, gata pentru a fi alimentate şi pornite în orice moment, pentru a fi conduse pe orice şosea din patrie sau de dincolo de hotare.

Istoria motoarelor e o altӑ poveste, pe care oricine o poate afla citind cartea-album realizatӑ de doamna Cristina Ţilicӑ, realizator de la Televiziunea Românӑ, carte pe care am citit-o şi despre care am avut bucuria sӑ scriu pe un alt blog.

https://unursinoras.wordpress.com/2019/09/12/750-un-om-o-pasiune-mai-multe-exprim%d3%91ri-de-mihai-athanasie-petrescu/

Asta e cartea şi autograful semnat de eroul ei.

Ne lӑsӑm cu greu … sincer, eu ma las cu greu dus de acolo.

Aş avea rӑbdare şi mi-ar plӑcea sӑ studiez fiecare motor în parte, sӑ îmi verific (puţinele) cunoştinţele despre motociclete şi constructori de motociclete, dar pânӑ disearӑ nu mai e chiar aşa mult cum era şi noi mai avem mulţi kilometri de strӑbӑtut şi lucruri de vӑzut.

Aşa cӑ îi mulţumim gazdei noastre pentru primire, o lӑsӑm sӑ se ocupe de alţi vizitatori curioşi care tocmai îl invadeazӑ, ne leam ramas bun şi ne îmbarcӑm în Racheta Roşie.

Ne îndreptӑm spre Cetate şi spre o nouӑ întâlnire.

VA URMA