71. BUCOVINA, PLAI CU FLORI (6) de Mihai-Athanasie Petrescu

Bucovinӑ, plai cu flori (6)

Strӑbӑtând drumul spre Cetate, un indicator de direcţie ne-a tot sӑrit în ochi (noroc cӑ aveam ochelari): “Spre Statuia lui Ştefan cel Mare”.

La plecare, inscripţia a avut efect asupra noastrӑ: ne-a fӑcut curioşi. Aşadar, ne-am evaluat resursa de timp şi  de neobosealӑ, am observant cӑ mai avem un pic şi am luat-o spre dreapta, printr-un fel de parc (chiar parc, se cheamӑ Şapte Şipote), unde am putut fotografia şi câteva relicve ale timpurilor vechi.

Undeva în zonӑ se aflӑ, probabil, şi un cimitir al eroilor, parcӑ aşa scria pe alt indicator, dar de asta chiar nu mai aveam timp. Am continuat sӑ mergem cӑtre Marele Stefan, pe care, la un moment dat am început sӑ-l întrevedem printre crengi.

Apoi sӑ-l vedem în toatӑ splendoarea lui: e chiar mare.

Sigur cӑ am citit câte ceva despre monumentul sucevean. Se pare cӑ a fost o ctitorie a lui Ceauşescu, pentru cӑ a fost dezvelit de cӑtre tovӑrӑşia-sa pe 16 septembrie 1977 (pe când eu mӑ pregӑteam sӑ plec la oaste). Statuia este realizatӑ de Iftimie Bârleanu, dar se bazeazӑ pe soclul realizat de Vladimir Florea.

E important şi soclul, pentru cӑ ӑsta asigurӑ mӑreţia fizicӑ a monumentului. Are vreo 15 metri înӑlţime, iar la ӑştia se adaugӑ şi cei opt ai voievodului cӑlare. E de înţeles, deci, de ce din nici un unghi nu am reuşit sӑ cuprind cu obiectivul de 55 mm tot edificiul, şi din cauza luminişului prea mic. Am fӑcut apel la camera ifonului, mult mai tolerantӑ, şi am obţinut un set de imagini destul de interesante.

 Ar mai fi ceva de speculat, în legӑtura cu “Sic transit Gloria mundi”.

La inaugurare, tovarӑşul şi-a lӑsat amprenta pe soclul statuii. Poate de aia, poate numai din prostie, monumentul a cӑzut, dupӑ ’90, în dizgraţie. Prima acţiune a noilor democraţi a fost sӑ demonteze de pe soclu plӑcile cu inscripţiile “„Scut de apărare al gliei străbune, Ștefan cel Mare, erou legendar a cărui luptă și activitate închinată libertății patriei și poporului, împreună cu alți mari domnitori ai țării, stă la baza făuririi României” şi „Dezvelit astăzi, 16 septembrie 1977, în prezența tov. Nicolae Ceaușescu, secretar general al PCR, președintele RSR”. Dupӑ aceea au cӑzut şi cele douӑ altoreliefuri de pe soclu. Culmea ruşinii a fost atunci când în fundul calului (wiki e mai atent la exprimare, spune “sub coada calului”) a crescut un pomişor …

Bine cӑ, totuşi, nasc şi în Moldova oameni, şi, în 2018, statuia a fost reinauguratӑ, aşa cum mӑrturiseşte noua placӑ montatӑ pe soclu.  

Soarele dӑdea semne de obosealӑ, aşa cӑ am pornit şi noi spre Rachetӑ. Poliţistul localist era tot la datorie, dând, la fel de frenetic, din braţe. Ştiu cӑ legea nu permite publicarea fotografiilor cu poliţişti în exerciţiul funcţiunii, aşa cӑ m-am mulţumit sӑ iau cu mine doar imaginea biroului sӑu.

Culmea, deşi se apropia seara, lumea voia tot sӑ intre spre Cetate, nu sӑ plece.

Cam asta, cu neplecatul, era sӑ nise întâmple şi nouӑ. Deşi poziţia Rachetei Roşii îmi pӑruse mai devreme la fel de inexpugnabilӑ ca şi a Cetӑţii lui Ştefan, cineva, cu o dubiţӑ, declaşase asediul împotriva ei. Mai exact, duba era lӑsatӑ la câţiva centimetri în spate. Nici urmӑ de dubist, iar malul din faţӑ nu putea fi escaladat.

Totuşi, cu multӑ rӑbdare şi îndemânare, ca sӑ nu mai zic de calitatea ambreiajului, am reuşit sӑ ne lansӑm pe o orbitӑ circumsuceveanӑ, îndrumaţi şi de o tânӑrӑ şi amabilӑ colegӑ a celui cu baletul.

Cei 40 de kilometri pânӑ la Carmen Silvae au fost parcurşi fӑrӑ evenimente, iar prima zi de expediţii bucuvinene s-a încheiat cu o frumoasӑ colecţie de amintiri şi de fotografii.

Dar …

VA URMA