Bucovinӑ, plai cu flori (4)
Înainte de a porni motorul Rachetei Roşii pentru a decola de
la Putna, am dat un telefon.
De fapt, convorbirea noastrӑ era necesarӑ pentru a confirma
accesul la urmӑtoarea destinaţie: Expo Moto Bucovina.
S-o luӑm cu începutul.
Printre “ӑia cu aviaţia” din România, numele lui Alexandru
Şcheul este foarte cunoscut. De mulţi ani am auzit despre un tip de pe la
Suceava, care zboarӑ un avion alb / roşu, tare frumos (avionul) şi foarte
graţios în zbor. Nu numai atât, deşi e încadrat la categoria ULM, Dynamicul
este adesea vӑzut pe la mitinguri în evoluţii aproape acrobatice, subliniate şi
de dâra de fum alb pe care o deseneazӑ pe cer. L-am vӑzut nu o datӑ pe Sandu
Şcheul la airshows, dar nu ştiu cum se face cӑ, deşi pe aerodrom nu sunt chiar
timid, nu am apucat niciodatӑ sӑ ne cunoaştem personal, f2f.
Pozele astea sunt trase în 2012, la Bobocu, pe aerodromul
Şcolii de aplicaţie a forţelor Aeriene, cu ocazia tradiţionalului miting anual …
… şi la Ziua Porţilor Deschise de la Baza 71 Aerianӑ de la
Luna (Câmpia Turzii), 2016.
Noroc cӑ existӑ facebook, iar acolo lumea se împrieteneşte
fӑrӑ complexe. Aşa l-am contactat pe pilotul de la Suceava şi am aflat despre
el cӑ, în afarӑ de acel frumos Dynamic, omul mai piloteazӑ o mulţime de
motociclete, toate fiind în proprietatea lui şi expuse într-o halӑ mare cu
pereţi vitraţi, aflatӑ lângӑ Horodnic de Jos, undeva între Rӑdӑuţi şi Suceava.
Binenţeles cӑ, posesor de categoria A cum sunt încӑ din 1983, de când am aflat
despre existenţa acelei expoziţii mi-am dorit sӑ o vizitez … şi cum e oare mai
simplu sӑ o fac decât luând legӑtura cu prietenul meu de fb şi rugându-l sӑ ne
asigure accesul.
Domnia sa a fost, binenţeles, de acord, mi-a dat un numar de
telefon şi mi-a zis sӑ îl sun în momentul când sunt în drum spre expoziţia lui.
Ceea ce am şi fӑcut; Sandu Şcheul era la expoziţie şi ne aştepta.
Cu ocazia asta am traversat oraşul Rӑdӑuţi, o premierӑ şi
pentru Racheta Roşie şi pentru echipajul aflat la bordul ei (pӑcat cӑ nu avem
timp pentru un city break …), am evitat, cu ceva noroc o cӑruţӑ al cӑrei pilot
nu ştie nici o iotӑ din regulile care guverneazӑ traficul pe şosele (deşi
circula, aiurea, pe o şosea asfaltatӑ) şi am deschis toţi ochii, pentru a nu
rata obiectivul.
Sӑ-l ratӑm? Dar cum sӑ-l ratӑm?! Nu ştiam la ce sӑ ne
aşteptӑm, încât construcţia imensӑ, din beton şi sticlӑ, ne-a luat complet prin
surprindere. Eu cӑutam un garaj, cu uşi deschise, nu o halӑ atât de mare.
M-am uitat şi pe kilometrajul Rachetei: tocmai am depӑşit
mia de kilometri de la plecarea din faţa casei. De, dacӑ n-am zburat în linie
dreaptӑ …
Binenţeles cӑ dl. Şcheul era acolo şi ne-am bucurat sӑ ne
întâlnim. Ne-a condus printre comorile lui, câteva zeci de motociclete
noi-nouţe, în ciuda vârstei lor reale, înscrisӑ în cӑrţile de identitate
respective, în multe cazuri depӑşind 60-70 de ani.
Am recunoscut şi sora primei mele – de fapt singura mea
motocicletӑ – mica Mobrӑ 50 Super, pe care am pilotat-o din 1983 pânӑ prin 1995,
beneficiind de mӑrinimia regimului socialist, ӑla care îmi dӑdea voie sӑ cumpӑr
cam 2 litri de benzinӑ, pe talon, într-o lunӑ, am recunoscut multe alte mӑrci
şi tipuri de motociclete construite în ţӑrile socialiste vecine şi prietene, am
recunoscut şi motociclete pe care nu le-am vӑzut niciodatӑ cu ochelarii mei pe
stradӑ, dar despre care am citit sau auzit … şi n-am recunoscut, cӑ n-aveam cum
şi de unde, o mulţime de alte maşinӑrii.
Povestea expoziţiei de motociclete poate fi cititӑ pe net,
iniţiatorul şi deţinӑtorul ei nu ascunde nimic din ceea ce priveşte pasiunea
lui pentru motoare şi vehicule, terestre sau aeriene. Doar atât sӑ subliniem: este
o expoziţie, dl. Şcheul insistӑ sӑ convingӑ cӑ nu e vorba de un muzeu, care
expune obiecte, ci de un loc unde sunt expuse motociclete multe-multe, toate în
perfectӑ stare de funcţionare, înmatriculate, gata pentru a fi alimentate şi
pornite în orice moment, pentru a fi conduse pe orice şosea din patrie sau de
dincolo de hotare.
Istoria motoarelor e o altӑ poveste, pe care oricine o poate
afla citind cartea-album realizatӑ de doamna Cristina Ţilicӑ, realizator de la
Televiziunea Românӑ, carte pe care am citit-o şi despre care am avut bucuria sӑ
scriu pe un alt blog.
https://unursinoras.wordpress.com/2019/09/12/750-un-om-o-pasiune-mai-multe-exprim%d3%91ri-de-mihai-athanasie-petrescu/
Asta e cartea şi autograful semnat de eroul ei.
Ne lӑsӑm cu greu … sincer, eu ma las cu greu dus de acolo.
Aş avea rӑbdare şi mi-ar plӑcea sӑ studiez fiecare motor în parte, sӑ îmi verific
(puţinele) cunoştinţele despre motociclete şi constructori de motociclete, dar
pânӑ disearӑ nu mai e chiar aşa mult cum era şi noi mai avem mulţi kilometri de
strӑbӑtut şi lucruri de vӑzut.
Aşa cӑ îi mulţumim gazdei noastre pentru primire, o lӑsӑm sӑ
se ocupe de alţi vizitatori curioşi care tocmai îl invadeazӑ, ne leam ramas bun şi ne îmbarcӑm în
Racheta Roşie.
Ne îndreptӑm spre Cetate şi spre o nouӑ întâlnire.
VA URMA


Chiar captivant subiectul, convingator ilustrat, iar daca mai si citesti iti poti face o imagine, chiar daca nu esti pasionat de motoare,... cazul meu,...
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasă colecția vizitată!
RăspundețiȘtergere