68. BUCOVINA, PLAI CU FLORI (3) de Mihai-Athanasie Petrescu

Bucovinӑ, plai cu flori (3)

Prima zi de periplu bucovinean porneşte cu un mic dejun bogat, dar destul de banal, servit în restaurantul hotelului nostru. Banal, pentru cӑ a fost alcӑtuit din chestii cumpӑrate din comerţ, nu, ca în Maramureş sau Gorj, din alimente de casӑ. Totuşi, chiar dacӑ a fost atât de obişnuit, pe nota de platӑ s-a dovedit a fi neobişnuit de scump.

Planul zilei e destul de amplu; punctul 1: e duminicӑ, deci începem prin a merge la mӑnӑstire. La care? Pӑi, la Putna!

Am studiat deja traseul pe hartӑ, îl cunoaşte şi Waze, iar în curând îl va aborda, vitejeşte, Racheta Roşie. Or fi vreo 70 de kilometri, o orӑ şi ceva de mers.

Ajungem din nou la giratoriul unde drumurile noastre se despart în trei direcţii, alegem una, care ni se pare mai fainӑ şi îi dӑm bice micului nostru diesel, care toarce vesel şi entuziast.  La fel de entuziaşti suntem şi noi, la bord, pentru cӑ drumul e pitoresc, uşor de urmat datoritӑ navigatorului, dar şi indicatorizӑrii, dar şi destul de solicitant pentru pilot, care nu are timp sӑ adoarmӑ; nu îl lasӑ nici peisajul, dar nici numeroasele schimbӑri de direcţie şi altitudine, implicit de trepte de vitezӑ.

Strӑbatem localitatea Marginea, cu o faimӑ proprie, dar nu e acuma timpul pentru ea, e înscrisӑ în alt plan strategic. Şi ajungem la Putna, pe care o recunoaştem dupӑ aglomeraţie. E duminicӑ, aşa ca la vizitatorii obişnuiţi se adaugӑ, probabil, şi ceva localnici care merg la slujbӑ.

Avem noroc şi gӑsim loc de parcare pe o strӑduţӑ lateralӑ, nu încercӑm sӑ intrӑm cӑlare în incinta mӑnӑstirii, ceea ce mi se pare echivalent cu parcatul pe plajӑ la Mamaia sau pe pistӑ la Sinaia (sunt, însӑ destui care fac aroganţa asta) şi, vorba unui poliţist de la un miting, ne deplasӑm pietonal pânӑ la ctitoria lui Ştefan cel Mare.

Imediat în stânga intrӑrii vedem bustul lui Eminescu. Ne-am mira ce cautӑ acolo, dar ştim cӑ poetul a participat, împreunӑ cu alte mari personalitӑţi, la Marea Serbare de la Putna din august 1871 şi evenimentul e rӑmas în memorie şi prin atribuirea numelui poetului turnului din apropierea porţii, turn în care a fost cazat, se pare împreunӑ cu Slavici.

Sӑ studiem puţin şi pisania mӑnӑstirii. Aflӑm cӑ mӑnӑstirea a fost construitӑ între 1466-1469. Ma ştim cӑ a fost sfinţitӑ în septembrie 1470, pentru cӑ mӑria-sa a avut niţicӑ treabӑ în 69 şi în prima parte a lui 70, sӑ se bӑtӑ o liecuţî cu turşii şi cu tatarii.

Istoria lӑcaşului, între sfinţire şi restaurarea la care face referire pisania, a fost bogatӑ şi agitatӑ, presӑratӑ de incendii, refaceri, jefuiri şi redotӑri, toate evenimentele şi legendele pot fi gӑsite pe surse, nu e intenţia mea sӑ le povestesc.

Pe o estradӑ, e în desfӑşurare slujba, la care poate participa toatӑ suflarea, fӑrӑ a aglomera biserica. Am ajuns exact la timp pentru a asculta predica rostitӑ de tata popa. Vorbeşte cam mult, iar lumea dӑ semne de nerӑbdare, mai ales turiştii veniţi aici în pantaloni scurţi.

Acum 28 de ani când am intrat, împreunӑ cu elevii de la Liceul Economic, în câteva mӑnӑstiri nemţene, fie ele de maici sau de taici, accesul era limitat pentru cei care purtau o ţinutӑ mai puţin serioasӑ. Acum, vӑd cӑ nu îşi mai bate nimeni capul nici un taicӑ în legӑturӑ cu pantalonii sau fustele, oricât de scurte. Fiecare poartӑ ce are.

 

Intrӑm şi în bisericӑ. Toatӑ lumea ştie cӑ aici este mormântul voievodului celui mai cunoscut din istoria ţӑrilor române, şi chiar asta vedem imediat dupӑ ce intrӑm. Iatӑ, aşa cum îi promitea muma sa prin verurile lui Bolintineanu, “mormântul coronat cu flori”. Ce-i drept, pe vremea lui Dimitrie Bolintineanu, se ştia numai despre voievodul Ştefan, acum, prin decizia Bisericii Ortodoxe Române, mormântul este al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, iar icoana celui care odihneşte acolo poate fi vӑzutӑ în bisericӑ.

Am adӑstat cât am adӑstat în bisericӑ, alӑturi de alţi curioşi sau credincioşi, am fӑcut şi poze, nu mai ţin minte dacӑ era sau nu era vreo interdicţie legatӑ de folosirea camerei foto, eu am recurs la camera telefonului – şi am ieşit de acolo cu câteva amintiri.

Urmӑtorul obiectiv din incinta mӑnӑstirii Putna trebuia sӑ fie Muzeul. Binenţeles cӑ am intrat sӑ-l vizitӑm, şi bine am fӑcut.

Un tata popa ne-a dat obiectele astea de colecţiepe care le-am pӑstrat cu grijӑ, iar apoi am urcat la etaj.

Colecţia este alcӑtuitӑ din mulţime de artefacte, care trebuie vӑzute, nu enumerate. Pӑcat cӑ sabia aia lui Ştefan cel Mare nu e chiar a lui Ştefan cel Mare, in rest tot ce am fotografiat este original şi nepreţuit. De fapt, nici coroana marelui Domn nu e cea originala, ci doar o reconstructie mult mai recenta.

Muzeul are şi un mic magazin de suveniruri, exact ca în marile catedrale din vest pe care le-am vizitat. Sigur cӑ avem acum amintiri de la Putna.

Am mai fi vrut sӑ rӑmânem acolo, cu speranţa cӑ la finalul slujbei vor bate clopotele, vestitele clopote ale Putnei, care cântӑ odӑ lui Ştefan, domn cel mare. Dar nu se aude nici cel mai mic dangӑt, iar noi mai avem şi alte destinaţii pentru duminica asta, aşa cӑ alegem sӑ pornim la drum.

Cu mare greutate, noroc cӑ sunt un şofer rӑbdӑtor, reuşim sӑ extragem Racheta din strӑduţa blocatӑ acum de foarte multe maşini. Dar ieşim şi ne îndreptӑm, tot cu ajutorul lui waze, cӑtre chilia lui Daniil Sihastrul.

Nu e departe, la doar câţiva kilometri, strӑbӑtuţi pe strӑduţe ale localitӑţii Putna.

Aici parcӑm cu uşurinţӑ, masa mare de curioşi e încӑ la mӑnӑstire. De fapt, e un fel de parc, unde poţi veni cu copiii sӑ îi pui sӑ fugӑ dupӑ vreo minge.

Chilia, de fapt grota faimosului cӑlugӑr sihastru în care Ştefan cel Mare a avut atâta încredere, se aflӑ într-o stâncӑ, accesibilӑ fiind pe o scarӑ de lemn. Adicӑ oamenii locului sunt atenţi ca turiştii sӑ nu depunӑ eforturi mari şi sӑ renunţe la vizitarea chiliei.

Sigur cӑ plecӑm cu un magneţel şi de aici, pentru cӑ în chilie oamenii nu sunt indrumaţi sӑ se închine, ci sӑ cumpere amintiri …

Asta a fost primul obiectiv al zilei. Înainte de a porni motorul rachetӑ cu motorinӑ, mai avem de dat un telefon, pentru a ne asigura cӑ suntem aşteptaţi şi bineveniţi la o a doua atracţie bucovineanӑ.

VA URMA