WIENER WALTZ (8) de Mihai-Athanasie Petrescu
Odatӑ scӑpaţi de la Hofburg, ideea ar fi fost sӑ intrӑm la
Operhaus, dar socoteala târgoveţilor vienezi nu e identicӑ cu a noastrӑ. Cea
mai apropiatӑ intrare e cu ghid neamţofon, deci nu e pentru noi. Înseamnӑ cӑ nu
avem decât sӑ aplicӑm planul notat cu urmӑtoarea literӑ a alfabetului: mergem
sӑ vedem Primӑria.
Caraghioşii ӑia de împӑraţi şi împӑrӑtese nu erau chiar aşa
de fraieri cum voiau sӑ parӑ. În a doua jumӑtate a veacului rӑstrecut,
majestӑţile lor atât de imperiale au dat ordin sӑ se modernizeze strada pe care
se afla Hofburgul. Zis şi efectuat: s-a iniţiat, simultan, construcţia mai
multor edificii, printre care Rathaus şi Burgtheater, Parlamentul, Opera şi
Universitatea, aşadar capodopere arhitectonice de mare utilitate.
În 2007, când am executat un zbor cu Racheta Roşie în acea
zonӑ geograficӑ, am avut destul noroc sӑ îi gӑsim un loc de parcare la un preţ
accesibil pentru a putea cӑlӑtori la bordul tramvaiului pe Ring. Atunci am
remarcat clӑdirea Primӑriei, ba, mai mult, am şi fӑcut acolo un popas. Eram motivaţi
nu numai de frumuseţea clӑdirii, ci şi de mulţimea de oameni care zumzӑiau în
preajmӑ, semn cӑ era ceva interesant de vӑzut.
De fapt, nu era de vӑzut, ci de mâncat şi de bӑut, sau, mai
pe nemţeşte, acolo era organizat un fel de târg gastronomico-bachic. Acum … hai
sӑ vedem, dupӑ ce stӑm niţel în staţia de tramvai şi ne uitӑm la autobuze ciudate,
de configuraţie londonezӑ, pe post de transport vintage, sau de configuraţie
modernӑ, pe post de transport vienez.
Dupӑ 13 ani, în aceeaşi platz cu denumirea Friedrich
Schmitt, e tot lume multӑ, de data asta nu mai e târg de halealӑ, ci de
culturӑ: festival de film, dupӑ cum se vede şi pe banner. Sigur, film se dӑ
când o permite întunericul natural, dar orice privitor de filme trebuie sӑ aibӑ
ce mânca şi ce bea, în timpul filmului şi în timpul liber. O bere de-a lor nu
poate face rӑu, chiar dacӑ nu îmi manifest dorinţa de a reveni pe înserat …
Clӑdirea Rathausului a venit pe lume dupӑ o gestaţie de 11
ani, 1872-1883. Stil gotic, la comanda împӑraţilor, executatӑ de arhitectul
Friedrich von Schmitt. Cam 1600 de încӑperi, printre care biroul primarelui de
Viena, sala Consiliului Provinciei (Landgtag) şi o cârcimӑ de mare lux.
Binenţeles cӑ atenţia privitorului este atrasӑ de turnul
central, ӑla care e cu 98 de metri mai aproape de cer decât asfaltul din platz,
iar acolo, încӑ din 1882, sӑlӑşluieşte veşnicul primar al Vienei, Rathausmannul
de bronz; mare primar, cam 3metri şi jumӑtate.
Sigur cӑ, potrivit legilor lui Murphy, clӑdirea este în
renovare. E drept cӑ s-au apucat încӑ din 2012, dar sigur au aflat cӑ
intenţionӑm sӑ trecem pe-acolo şi au tras de timp cӑ sӑ putem şi noi admira
pânza care acoperӑ turnul.
Mai e o pânzӑ acolo, cea a ecranului cinematografic. Irrelevant!
Adicӑ … la ora asta.
Interesant! Pe lângӑ Rathaus se poate vedea întregul glob
pӑmântesc. Mӑ rog, aproape tot, adicӑ jumӑtatea care se vede, iar restul nu se
vede, dar se vede din partea cealaltӑ. E Institutul Militar de Geografie.
Faţӑ-n faţӑ cu primaria, o a doua clӑdire din cele enumerate
mai devreme: teatrul domnesc, sau Teatrul Curţii Imperiale. Sau Burgtheater.
Instituţia e înfiinţatӑ la dorinţa împӑrӑtesei Maria Tereza,
e contemporanӑ cu Beethoven, care şi-a prezentat pe scena ei (a instituţiei, nu
a împӑrӑtesei) Simfonia nr. 1, Mozart a avut şi el câteva premiere, anume
Figaro s-a însurat prima oarӑ aici … dar clӑdirea de atunci a cӑzut victimӑ
tendinţelor de resistematizare a localitӑţii. Actuala construcţie, proiectatӑ
de Gottfried Semper şi Karl Freiherr von Hasenauer, a fost
inauguratӑ în 1888 (Teatro Massimo din Palermo în 1897).
A avut parte de evenimente culturale multe, dar şi de unele
mai urâte, cum ar fi, în 1945, explozia unei bombe şi, dupӑ câteva zile, un
incendiu cu cauze necunoscute. Din fericire, a fost reconstruit în anii 1950 şi
azi funcţioneazӑ bine-merci.
Apropo de teatru, la Operhaus tot nu e o orӑ potrivitӑ de
vizitӑ,
aşa cӑ ne îndreptӑm spre Stephansdom, unde ne cheamӑ interesele. Avem puţin timp pentru o turӑ pe Graben Strasse,
unde gӑsesc câteva cӑrţi poştale ilustrate
gândite special pentru colecţia mea,
E timpul sӑ sӑrbӑtorim evenimentul pentru care am venit la
Viena: ziua de naştere a uneia dintre noi. La mulţi ani!
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu