61. WIENER WALTZ (7) de Mihai-Athanasie Petrescu

WIENER WALTZ (7) de Mihai-Athanasie Petrescu

A doua etapӑ a vizitei la palatul Hofburg este, potrivit protocolului prevӑzut de gazde, aripa dedicatӑ apartamentelor imperiale.

Istoria palatului spune cӑ Hofburgul a fost reşedinţa împӑrӑteascӑ timp de vreo şase sute de ani, pânӑ când pe firmament a apӑrut şi Schombrunn, unde stӑpânii imperiului mai mergeau din când în când sӑ se recreeze. De aceea, suntem convinşi cӑ meritӑ sӑ facem o vizitӑ a locurilor, pentru cӑ sigur în sute de ani, bogӑtaşii ӑştia au putut acumula o mulţime de lucruri faine – mai ales cӑ nu se omorau cu munca pentru a le achiziţiona în rate.

No, hai!

Accesul dinspre magazia de veselӑ spre locuinţe se face pe o scarӑ monumentalӑ, unde nimeni nu ne întreabӑ nimic; putem admira locurile cu camera foto, aşa cum am facut-o şi printre tacâmuri.

Dar ajunşi la etajele superioare, semnul fatidic care taie cu roşu aparatul fotografic ne obligӑ sӑ fim mai prudenţi.

Stabilim o tacticӑ diversionistӑ, doar nu degeaba sunt eu ofiţer de cercetare. În cazul în care ar apӑrea un pӑzitor al patrimoniului ai cӑrui ochi cerberici ar vrea sӑ urmӑreascӑ fotografii amatori, i-aş putea atrage atenţia, ţinând în mânӑ telefonul, în aşa fel încât sӑ-l vadӑ şi sӑ mӑ pândeascӑ, în timp ce alte telefoane, mai puţin supuse atenţiei, ar putea trage poze. Din fericire, deşi un domn în uniformӑ era tot timpul amestecat printre vizitatori, destul de amabil pentru a rӑspunde la întrebӑri indiscrete, multe telefoane au surprins imagini, fӑrӑ cӑ omul acela sӑ facӑ gesturi ameninţӑtoare. Aşa se face cӑ, fӑrӑ a abuza de tactici, am scӑpat totuşi cu câteva poze.

Aripa pe care am vizitat-o este amenajatӑ în ultima parte a secolului al 19-lea pentru familia împӑratului Franz Josef. La momentul respectiv, pentru cӑ audioghidul nu binevoieşte sӑ lӑmureascӑ aspectul, am crezut cӑ ӑştia sunt cei mai populari stӑpâni şi de aceea au rӑmas în istorie. De fapt, ei au fost cam ultimii, iar aranjamentele lor au rӑmas pe loc pânӑ în zilele noastre, iar poveştile împӑratului Franz Josef şi a împӑrӑtesei Elisabeta sunt cele mai recente şi cele mai bine reţinute în memoria afectivӑ a vienejilor, deci şi cele mai mai populare şi sharuite prin mijloacele moderne de comunicare.

Ce bine e sӑ fii împӑrat … poţi avea o casӑ mare, cu zeci de sӑli şi de camere, liniştit cӑ îţi face curat prin casӑ altcineva, cӑ poţi sӑ dai ordin şi imediat sӑ îţi vinӑ mobila comandatӑ, farӑ sӑ ţi-o arunce din dubӑ curierul, poţi sӑ faci focul cu lemne, pe care austriecii le tot carӑ de sute de ani din Transilvania, şi sӑ nu fii nevoit sӑ le cari de la magazia din curte şi sӑ scoţi personal cenuşa. Dar, mӑ rog. Noi nu suntem împӑraţi şi tocmai de aia plӑtim şi mergem sӑ vizitӑm palatele împӑrӑteşti; altfel ce farmec ar mai avea?!...

În speţa pe care o descriem, vizitӑm un şir nesfârşit de încӑperi care, în anii de secol 19, au fost folosite de împӑrӑteasa Sisi şi de soţul ei, împӑratul Franz Josef. Camere de activitate personalӑ, chiar intimӑ, cu obiectele respective, truse de toaletӑ sau medicale ale împӑrӑtesei, truse de birou ale împӑratului, mobilier de locuinţӑ (şifoniere, mese de machiaj, mobilӑ de dormitor, bude, ba chiar şi rochii somptuoase, costume, etc).

Împӑrӑteasa Sisi, sau, oficial şi istoric, Elisabeta, devenitӑ cumva legendarӑ şi prin creaţiile cinematografice care i-au fost dedicate, cu Romy Schneider ca primadonӑ, predominӑ aripa vizitabilӑ a Hofburgului. Ultima împӑrӑteasӑ a Austriei, prima a Austro-Ungariei, iubitӑ şi cinstitӑ de poporul ei, dar şi de cel al Ungariei, Sisi, biata de ea, a fost o femeie frumoasӑ şi cochetӑ, chiar dacӑ a avut ghinionul sӑ vadӑ cum îi mor doi copii, dintre care al doilea, prinţul Rudolf, a devenit şi el o legendӑ tot datoritӑ cinematografului şi, mai ales, interpretӑrii lui Omar Sharif, preferatul unora dintre noi. Asasinatӑ cam degeaba, poate în locul altuia. Totuşi, aşa cum poate fi înţeleasӑ din “customizarea” propriului apartament,  femeie modernӑ, care avea multiple preocupӑri pe lângӑ aceea de “dolce far niente”, impusӑ de statutul de împӑrӑteasӑ: poetesӑ şi sportivӑ, adeptӑ a întreţinerii condiţiei fizice şi a fizicului frumos prin mişcare. Probabil peste 30 de minute fiecare zi.

Ar mai fi o chestie demnӑ a fi menţionatӑ: vizitând Schonbrunn am aflat cӑ Franz Josef iubea aşa de mult locul, încât îşi petrecea cea mai mare parte a timpului în palat; eh, vizitând Hofburg, audioghidul mi-a transmis o nouӑ concepţie despre viaţӑ a împӑratului menţionat, anume cӑ el prefera sӑ stea tot anul la Hofburg, neglijând Schonbrunn. Dacӑ ar fi fost în ţӑri, sau mӑcar în oraşe diferite, aş fi înţeles cӑ fiecare îşi trage o parte mai mare de spuzӑ; dar aici vorbim de aceeaşi firmӑ care administreazӑ palatele ca şi obiective turistice. Aşa cӑ …

Dupӑ care a urmat obişnuitul magazine de suveniruri, imposibil de evitat la ieşirea din orice obiectiv turistic, dupӑ cum se vede şi din sacoşa care conţine cumpӑrӑturile.

Iar înainte de ieşirea din incinta palatului, între poze şi nevoia de o ţârӑ de odihnӑ, hai sӑ bem o cafea şi sӑ adӑugam şi un şerveţel la colecţia respectivӑ.

Apoi, ce-o mai fi, om mai vedea.