59. WIENER WALTZ (5)

WIENER WALTZ (5)

Pentru cӑ ora nu era potrivitӑ pentru alte obiective, am decis sӑ facem un ocol pânӑ la marea catedralӑ a Vienei, Sf. Ştefan, aflatӑ niţel mai departe de drumul autobuzelor cu etaj, dar pe traseul unei linii de metrou, adicӑ uşor accesibilӑ pentru deţinӑtorii unor bilete de sightseeing tour.

Cine n-a auzit de Stephansdom în afarӑ de cei care n-au auzit? E o bisericӑ mare şi veche, un fel de simbol al capitalei austriece şi un obiectiv turistic şi religios aflat în vederea tuturor celor care viziteazӑ oraşul.

Prima noastrӑ expediţie în Austria dateazӑ din 2007. A fost atunci, de fapt, prima ieşire în Occident, dupӑ ce România a fost admisӑ în Uniunea Europeanӑ.

La bordul Rachetei Roşii, am strӑbӑtut atunci mii de kilometric de autostradӑ, miraţi cӑ putem sӑ o facem (pӑi de, era, încӑ aproape de epoca aia când nici mӑcar nu aveai paşaport, d’apӑi sӑ mai ai şi vize pentru tӑrile capitaliste şi imperialiste). Singurul monument despre care atunci ştiam cumva cӑ e în centrul Vienei era catedrala, iar navigatorul Marcel, nou-nouţ, lipit de parbriz, a gӑsit cu oarece dificultate adresa lui şi ne-a dus în apropiere.

Atunci, dupӑ ce am parcat Racheta, ne-am învârtit în jurul bisericii. Cu ochelarii nostri de abia dezlipiţi de imaginea Bisericii Negre, am gӑsit repede asemӑnӑri între lӑcaşurile din Braşov şi Viena şi am înţeles de ce, pentru a filma “Trandafirul Galben” în 1981, regizorul Doru Nӑstase şi-a aşezat tabӑra în Piaţa 23 August, atunci când în jurul Casei Sfatului mişunau trӑsuri şi cӑlӑreţi.

Construcţia Stephansdom, scrie istoria, a început prin secolul 14, aproape simultan cu a Bisericii Sfânta Maria din Braşov. La Braşov, concluzia a fost trasӑ în 1477, la Viena în 1469. Vienezii au beneficiat de apropierea de Roma, braşovenii de distanţa micӑ pe care o strӑbӑteau turcii şi tӑtarii. Biserica din Braşov a devenit luteranӑ şi apoi “Neagrӑ” în 1689 (ajutatӑ de turci), cea din Viena în 1945, atunci când un incendiu puternic, provocat de trupele sovietice eliberatoare, i-a distrus acoperişul (din fericire, distrugerile au fost reparabile, poate şi pentru cӑ atunci pretenţiile arhitecţilor erau mai mici şi mai uşor de pus în aplicare decât în 2019, când a ars acoperisul catedralei Notre Dame şi se pare, sau se pӑrea când se vorbea despre asta, cӑ cea mai recentӑ “bisericӑ neagrӑ” e nereparabilӑ – dar sӑ sperӑm cӑ nu-I aşa).

Prin ce se mai aseamӑnӑ bisericile din Braşov şi Viena? Pai, fiind construite simultan şi pentru acelaşi cult romano-catolic, e normal sӑ fie tributare aceluiaşi stil estetic şi architectonic: goticul. Elementele gotice, de la turnuri la ogive sau de la vitralii la bolţi, sunt asemӑnӑtoare.

Nu am pretins niciodata cӑ aş avea ureche muzicalӑ (dar am), totuşi, cred cӑ şi sunetul clopotelor este asemӑnӑtor. Stephansdom are nu mai puţin decât 23 de clopote, insӑ Viena nu are norocul Braşovului ca muzica bronzului sӑ fie amplificatӑ şi reverberatӑ de o Tâmpa din apropiere.

             

Am executat un tur de pistӑ pentru a obţine o colecţie de poze frumoase. Nu lipseşte o ricşӑ, model vienez, dar nici Dacia cea atotprezentӑ în Europa vizitatӑ de noi.

Am vrea sӑ vizitӑm şi interiorul bisericii. În 2007 am intrat fӑrӑ sӑ mӑ întrebe nimeni nimic şi am vizitat nava cea mare odatӑ cu alte sute de curioşi. Nici de data asta nu ne-a întrebat nimeni nimic, şi nici noi nu am mai pus întrebӑri. Mesajul transmis de bariera din gratii de oţel era destul de limpede. În bisericӑ se sӑvârşea un serviciu religios destinat unei anumite elite, din care turiştii nu fӑceau parte. Nu ştiu, enoriaşii locali au vreo legitimaţie, vreo cartelӑ de acces?

Ne-am mulţumit cu o privire aruncatӑ într-o capelӑ din apropierea uşilor de acces, dupӑ care le-am urat succes celor din apropierea tateipopa în tentative lor de a-l aduce mai aproape (numai de ei) pe Dumnezeu şi ne-am dus la ale noastre.