EN EL PAÍS DEL FLAMENCO (14)
Ca şi la prima ediţie a excursiei cu autobuzul roşu, mӑ mulţumesc sӑ povestesc prin câteva mii de cuvinte, în
echivalenul lor imagistic. Sigur cӑ am refӑcut traseul prin port şi pe la
Gibralfaro, pe strӑduţele înguste şi aglomerate din apropierea centrului
istoric, unde monstrul roşu a încurcat cu sadism traficul autoturismelor şi al “douӑ-roţilor”
de toate felurile, dar, de data asta am strӑpuns şi dealul cetӑţii, prin
tunelul rutier cu o luminӑ mare la capӑt şi am ajuns în binecunoscuta, deja,
Avenida Andalucia, aflatӑ în şantier.
Selfie in oglinda
La fiecare staţie, nenea şoferul cobora
odatӑ cu pasagerii lui şi, la cӑpatul cӑlӑtoriei, am aflat şi noi de ce: omul
recolta panourile publicitare ale firmei sale şi le depozita conştiincios în autobuz,
exact acolo pe unde alesesem noi sӑ coborâm de la etaj. De fapt, era ultima
cursӑ a zilei iar compania de transport îşi punea averea la adӑpost.
Am coborât în apropiere de Casual,
aruncând priviri indiscrete spre clӑdirea mare din apropiere, cu inscripţia “El
corte inglés”. Nu ne-a tentat sӑ vizitӑm, era târziu şi nu pӑrea destul de
atractiv: un biet supermall, un fel de jumbojet al supermallurilor andaluze.
Mai interesant ni s-a pӑrut sӑ vizitӑm
biserica de vis-à-vis de Casual, Paroquía de San Pedro.
Nu e un monument impozant, cum e
catedrala ciungӑ, dar existӑ o legӑturӑ între cele douӑ lӑcaşuri: Pedro Díaz de
Palacios, Maestro mayor al Catedralei, e cel care s-a apucat sӑ construiascӑ
biserica de pe Calle Aurora pe la 1620. Clӑdirea este maiestoasӑ, formatӑ din
trei volume: capela Principalӑ, Sacristia şi turnul,construite într-un stil baroc
cu influenţe renascentiste. Nu poate sӑ se laude cu bogӑţii, precum Catedrala,
dar nici bilete de intrare nu vinde. Specialiştii atrag atenţia mai ales asupra
combinaţiei de bârne care tine locul tavanului pictat şi pe care noi, oameni
umblaţi prin lume, o comparӑm cu cea de la Catedrala de la Messina.
O altӑ deosebire fatӑ de celelalte biserici
din oraş pe care le-am vizitat: nici un om de-al locului nu se vede pe acolo
pentru a supraveghea vizitatorii. De unde rezultӑ cӑ, spre deosebire de centru,
prin cartierul ӑsta nu umblӑ decât oameni cinstiţi.
La ieşirea din bisericӑ observӑm o
prӑvӑlie interesantӑ: Heladería “La Veneciana”, care, când nu e închisӑ (a, da,
e februarie) vinde ice cream şi glaces. Îngheţatӑ sau helado nu pare sӑ aibӑ în
patrimoniu.
De acum nu ne rӑmâne decât sӑ traversӑm
strada pentru o scurtӑ perioadӑ de refacere. Urmeazӑ ultima atracţie a zilei.
Periplul continuă, noi întinerim privind fotografiile!
RăspundețiȘtergereFormidabile imagini. Fericit sunteți!
RăspundețiȘtergerePoate ca fara scrisul peste fotografii, acestea ar fi aratat mai bine!
RăspundețiȘtergereCu siguranta, dar deja am patit de mai multe ori "bucuria sa mi se preia imaginile fara acordul meu, acum prefer sa le stric. Daca le vrea cineva, ii dau poze originale, la rezolutie mare, cum le-a produs camera.
RăspundețiȘtergere