47. EN EL PAÍS DEL FLAMENCO (24) de Mihai-Athanasie Petrescu

 EN EL PAÍS DEL FLAMENCO (24) de Mihai-Athanasie Petrescu

Ce poate sӑ facӑ un cuplu de turişti al cӑror Plan A a fost dat peste cap de orarul de vizitare al Catedralei din Sevilla? Pӑiii … Sӑ aplice un Plan B, dacӑ existӑ, sau sӑ inventeze, ad-hoc, unul.

Cam aşa ceva am fӑcut şi noi. Am pornit spre staţia autobuzului cu etaj, pe care l-am somat sӑ ne dea o sugestie. A avut una singurӑ. O singurӑ cursӑ, nu idee, anume ultima a zilei.

Odatӑ cu pornirea pe traseu, iatӑ şi ideea de a vedea ceva inedit: se lasӑ înserarea, deci vom vedea Sevilla noaptea. Nu ştiu dacӑ şi sevillenii au un cântec aşa frumos ca cel al lui Gicӑ Petrescu, dar oraş de vӑzut au.

Am realizat câteva poze interesante , pe care o sӑ încerc sӑ le grupez pe capitole, cu “titluri” inspirate din denumirile cartierelor strӑbӑture de hop on hop off.

De la Torre del Oro, maşina a cotit-o la dreapta, straversӑnd Guadalquivirul. La celӑlalt capӑt al podului am intrat în ţara natalӑ a dansului flamenco, dansul pӑtimaş, vorba lui Jean Pӑunescu: carierul Triana. Audioghidul autocarului a încercat sӑ explice originea denumirii, dare u cred cӑ habar n-are; cu siguranţӑ prima dansatoare de flamenco din zonӑ dansa frumos cât trei şi se numea Ana. Deci … trei Ane într-un singurӑ.

Odatӑ scӑpaţi din mirajul dansului traditional am intrat în Cartuja. Pe luminӑ am vӑzut unde a fost odatӑ Expoziţia universalӑ, acum vedem câteva lumini şi încercӑm sӑ ghicim ce încearcӑ ele sӑ dezvӑluie sau sa ascunda, din fostele pavilioane, dar si din mai vechile edificii de pe stanga.

Dupӑ ce trecem canalul înapoi, ghidaţi de stӑlpii ӑştia nemaivӑzuţi, ne apropiem de un monument celebru, cântat de Los del Rio: Macarena. Luminate artistic, zidurile aratӑ într-un mare fel. Trebuie, totuşi, sӑ le vedem şi pe luminӑ solarӑ.

Trecând pe lângӑ fosta mânӑstire capucinӑ (prefer, totuşi, café Americano) ne îndreptӑm spre un loc cu o denumire tare fainӑ: Alameda de Hercules. Om vedea noi ce e aia când om avea timp, deocamdatӑ admirӑm peisajul argintiu, influenţat de tipul de becuri care îl lumineazӑ.

Trecem pe lângӑ bârlogul împӑratului Traian

şi ajungem la staţia de coborâre: Plaza del Duque. Dacӑ tot suntem aici şi nu ne goneşte ceasul, hai sӑ vedem ce-i cu El Corte Inglés ӑsta.

De acolo, ne deplasӑm “pietonal” cӑtre hotelul nostru Cool, profitând, en passant, de priveliştea Ciupercilor. Aratӑ bine şi pe întuneric, dacӑ ştii sӑ le luminezi în mod corespunzӑtor …

Ziua de muncӑ turisticӑ ajunge la final. Uite reperul dat de recepţionera hotelului, ajungem acasӑ. Pai sӑ ajungem odatӑ, cӑ mâine avem destule de vӑzut!