46. EN EL PAÍS DEL FLAMENCO (23) de Mihai-Athanasie Petrescu

EN EL PAÍS DEL FLAMENCO (23)

Dupӑ atâtea ore de plimbare printre obiectivele turistice ale Sevillei, cea mai bunӑ variantӑ de continuare ar fi marea catedralӑ a oraşului. Nu e departe de Plaza de Toros, la câteva minute de cӑlӑtorie cu ajutorul propriului aparat locomotor, ceea ce şi alegem sӑ facem. Hӑrţile instalate în telefon sunt de cel mai mare ajutor.

Pornim de la Torre del Oro,

trecem printre câteva terase aglomerate cu bӑutori de cerveza şi imediat ieşim într-un loc larg, unde ne oprim sӑ admirӑm straturile de flori, inedite pentru noi la acea datӑ din calendar (începutul lui februarie).

Locul este Puerta de Jerez. Cine nu ştie de Jerez de la Frontera, in regiunea Cadacolo unde se aflӑ şi un circuit folosit în competiţiile motorsportului? Dar suntem la Sevilla, hai sӑ vedem ce-i cu poarta asta. De fapt e o piaţӑ largӑ, iar denumirea îi vine de la faptul ca pe acolo se venea (sau se pleca) de la Jerez. Mӑ întreb de ce nu ar pleca cineva şi acum din acelaşi loc în aceeaşi direcţie, dacӑ ar avea chef. Oare, dacӑ eu spuneam cӑ de acolo vreau sӑ plec la Roşiori, l-aş fi convins pe alcade sӑ reboteze locul în “Puerta de Roşiori”?

Hai sӑ ne uitӑm în jur. Dacӑ nu putem admira o poartӑ ca porţile, pentru cӑ a fost demolatӑ în 1846, avem posibilitatea sӑ vedem o fântânӑ fainӑ, monumentalӑ; se cheamӑ Fuente de Sevilla, dar i se spune Fuente de Hispalis. Noi o denumim: “Wow, ce fântânӑ mişto!”

Mai vedem în apropiere şi hotelul Alfonso XIII (cu ghinion?), probabil destinat celor care nu au ce face cu banii, şi Palacio de Yanduri.

 Dar nu astea ne impresioneazӑ pe noi, sunt doar nişte biete palate, ci magazinul echipei de fotbal Sevilla Football Club.

De ce? Nu sunt suporter al Sevillei, dar cine nu îşi aminteşte de performanţa Stelei (nu sunt nici superterul Stelei şi nici al Stânei), din 1986, obţinutӑ chiar pe stadionul echipei despre care discutӑm noi. Da, era mai interesant de vizitat Stadionul Ramón Sanchez Pizjuan, locul faptei, dar e niţel deviat de la traseul nostru şi nu apucӑm sӑ-l vedem. Ne mulţumim cu suveniruri din prӑvӑlie şi ne continuӑm drumul.

 Ne înscriem pe Avenida de la Constitución

şi, în zare vedem deja turnurile ascuţite ale Catedralei. Dar vedem şi un mijloc de transport pe care unii primari isteţi din România l-au eliminat din peisajul urbelor lor, sub pretextul cӑ ar contribui la distrugerea clӑdirilor vechi. Uite cӑ la Sevilla tramvaiul (şi ce tramvai frumos!) circulӑ exact prin faţa celui mai mare şi mai vechi (probabil şi mai preţios) monument al oraşului şi nimeni nu se teme cӑ îl distruge.

Tramvaiul, denumit MetroCentro, are un traseu de doi kilometri, cu cinci staţii, circulӑ cu o vitezӑ medie de 10 km/h şi, dupӑ cum se vede, nu are … pantograf. Are nişte baterii ACR (acumulador de carga rápida). Şi încӑ ceva: linia lui se întretaie, dupӑ cum se vede şi în pozele mele, cu traseele pietonilor,  dar nici ei, nici vatmanii nu se enerveazӑ ferindu-se unii pe/de alţii.

Trecem şi de alt reper înscris pe hartӑ, Archivo General de Indias. Nu ne mirӑ decât un singur lucru: aparţin ministerului Educaţiei.

Ceva specific zonelor de lângӑ catedrale, şi la Málaga, dar şi la Sevilla: o dansatoare de flamenco care se produce pe o “scenӑ” de toatӑ minunea.

Şi, desigur, catedrala! Ne învârtim în jurul ei, admirӑm arhitectura cu elemente gotice, şi cӑutӑm intrarea.  

Binenţeles cӑ o gӑsim, dar … degeaba. Ora e 17:23, ora Europei de vest …

N-are nimic. Mӑcar am vӑzut pe unde se intrӑ, mañana vom fi aici en la mañana şi vom putea intra. Pai nu?!