LA CAPӐTUL LUMII (3)
Probabil cӑ nu sunt singurul care, încӑ din copilӑrie, a
fost fascinat de peşteri. Sunt sigur cӑ nu e un atavism, de pe vremea
cromagnonilor, ci doar o curiozitate trezitӑ de starea de mister asociatӑ în
mintea copiilor de întunericul din grote, de formele ciudate ale formaţiunilor
carstice, de raritatea lor etc, exploatate din plin de autorii de cӑrţi şi
filme pentru copii (cine nu îşi aduce aminte de Cireşarii?).
Îmi amintesc de prima peşterӑ adevӑratӑ vizitatӑ:
Dâmbovicioara, când aveam vreo 8 ani. Atunci era neamenajatӑ, neelectrificatӑ …
habar n-am cum e acum. Am mai intrat de atunci în câteva peşteri adevӑrate,
dintre alea recomandate prin prospectele turistice, fiecare cu pӑsӑrica … de
fapt cu liliacul ei.
Cum sӑ nu fiu, şi acum, bucuros cӑ am o nouӑ ocazie de a
vizita o cavernӑ? Excursia noastrӑ a ales, dintre toate cavitӑţile din
interiorul The Rock, pe cea mai mare: Saint Michael’s Cave.
Peştera asta pare a fi cunoscutӑ dintotdeauna. Au fost
gӑsite în interior şi douӑ cranii “cro magnon”, şi ceva opere de artӑ graficӑ de
tip “rupestru”, realizate în cӑrbune acum vreo 20000 de ani (cum de nu le-au
luat ӑia la Luvru?!), au fost gӑsite şi dovezi cӑ nici în ultimele sute de ani
oamenii nu au ignorat locul …
Se pare cӑ dupӑ secolul 19, adicӑ de la perioada victorianӑ
încoace, St. Michael’s a devenit un fel de salӑ polivalentӑ. Acolo se adunau
oamenii pentru spectacole şi picnicuri ori mici competiţii sportive, ca sӑ nu
mai pomenesc duelurile pentru chestiuni de onoare. Obiceiul a rӑmas şi s-a
dezvoltat, şi iatӑ şi dovada: amfiteatrul amenajat chiar aproape de intrare
(având scaune de rezervӑ peste tot) destinat publicului amator de spectacole
atât la înӑlţime (vreo 300 de metri deasupra nivelului mӑrii) cât şi la
adâncime (nu pot mӑsura adâncimea pivniţei).
Cumparam bilet, pe care il pastram la colectie. Cuprinde data, dar nu si pretul, ceva ciudat din punct de vedere al contabilitatii.
Apoi … sala cea mare pe care am apucat sӑ o explorez în cele
câteva minute de lease oferite de şoferghidul microbuzului. Nu sunt (nici) geolog,
dar am suficientӑ experienţӑ pentru a recunoaşte formaţiunile carstice cele mai
obişnuite, stalactitele şi stalagmitele, ca şi combinaţiile de tip coloanӑ
dintre cele de mai sus. De fapt, astea sunt simplu de (re)cunoscut, numai cӑ
frumuseţea şi unicitatea fiecӑrei peşteri sunt date de felul absolut haotic,
întâmplӑtor, în care picӑturile de piatrӑ de calcar dizolvate în apӑ de ploaie
au curs, au cӑzut şi s-au solidificat în ӑştia nu ştiu câte milioane de ani.
Da, mai e ceva. Fiecare peşterӑ are norocul ei de a fi
descoperitӑ, întreţinutӑ, exploatatӑ şi prezentatӑ. Cea din The Rock a încӑput
în mâinile unor manageri din domeniul turismului care au avut un anumit simţ estetic,
bazat pe culoare. Putea fi altfel, mai rӑu sau mai bine. St. Michael’s Cave
(într-o vreme se pare cӑ i-a fost împrumutatӑ şi lui Saint George, patronul spiritual
al Angliei, dar Mihai a fost mai influent decât Gheorghe şi şi-a recuperat-o)
este pentru vizitatori, timp de 24 de ore pe zi, un spectacol de lumini
colorate. Nu zic cӑ nu ar fi fain. Poate alternanţa de culori pune mai bine în
valoare varietatea reliefului subteran, umbrele, meşteşugit formate de
ascunzişurile din calea reflectoarelor colorate, accentueazӑ misterul, iar
muzica, aşa cum se aude şi în scurta mea înregistrare audio-video, are şi ea un
aport … nu ştiu la ce.
Personal, aş fi preferat un iluminat care sӑ arate
frumuseţea formaţiunilor geologice, poate strӑlucirea rocilor sau a scurgerilor
de apӑ, în locul jocurilor de culori (prea asemӑnӑtoare cu cele din discotecile
anilor ’90). Dar peştera este acum aşa cum este, iar recolta de imagini este,
nu putem spune nu, foarte spectaculoasӑ.
Profitӑm de spectacol exact atât cât ne permite programul
şefului de trib. Momentul când a apӑrut pentru a suna adunarea, deşi mi-a scӑpat
din înregistrare, a fost dovada cӑ peştera este o excepţionalӑ salӑ de
spectacol. Fӑrӑ ecouri sau reverberaţii, apelul lui a strӑbӑtut întreaga salӑ
de piatrӑ, atrӑgându-ne … nu ca un magnet, cӑ nu aveam chiar toţi o sӑnӑtate de
fier, dar mӑcar ca un apel.
Deci, ne intoarcem spre zilele noastre şi spre civilizatie.
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
uimitoare!!!!
RăspundețiȘtergerefelicitari!!!