81. BUCOVINA, PLAI CU FLORI (16) de Mihai-Athanasie Petrescu

Bucovinӑ, plai cu flori (16)

Urmӑtoarea noastrӑ destinaţie cuprinde acelaşi cuvânt în genitiv care apare şi în denumirea Cetӑţii. Se aflӑ în localitatea Vânӑtori, la doar câţiva kilometri de la actualul nostru loc de staţie şi waze, amicul ascuns în telefon, e cât se poate de amabil şi doritor sӑ ne ajute.

Mӑnӑstirea Neamţului.

Cea mai mare şi cea mai veche mӑnӑstire din Moldova, dupӑ cum spun ghidurile turistice şi cele bisericeşti, atestatӑ încӑ de la 1407, chiar dacӑ se ştie cӑ e mai veche, dar adevӑrata ei viaţӑ pare sӑ fi început tot pe vremea lui Ştefan cel Mare. Multӑ treabӑ a avut omul ӑsta; sӑ se batӑ cu tot felul de turci şi tӑtari, sӑ omoare pe unii fӑrӑ judeţu pe la ospeţe sau sӑ contribuie decisiv la sporul demografic al ţӑrii lui, atât pe creştere, cât şi pe scӑdere.

Biserica cu hramul Înӑlţarea Domnului, cea aflatӑ în centrul incintei, este principala clӑdire a ansamblului, iar pe latura opusӑ intrӑrii se aflӑ o a doua bisericӑ, închinatӑ Sfântului Gheorghe. Din ştiinţa mea, e unica mӑnӑstire cu douӑ biserici în aceeaşi curte, dar recunosc cӑ nu am trecut prin destule locuri ca sӑ mӑ pretind un cunoscӑtor. La Sinaia, dacӑ nu mӑ-nşel, sunt douӑ biserici în aceeaşi incintӑ, dar în curţi diferite.

E o plӑcere sӑ petreci puţin timp în curtea mӑnӑstirii. Azi e linişte, lume puţinӑ, chiar mӑ întreb unde or fi toţi turiştii ӑia pe care i-am vӑzut pe la alte obiective.

De fapt, liniştea asta are şi alt efect. Îmi amintesc cӑ am mai fost aici prin 92, cu un grup de elevi şi eleve, am fost întâmpinaţi de mai mulţi taici şi, probabil, novici, preocupaţi sӑ le determine pe eleve sӑ îşi punӑ nişte fuste lungi peste şorturile de excursioniste. Acum nu îi mai pasӑ nimӑnui …

Mai e ceva interesant: aghiasmatarul. Se aflӑ în exteriorul incintei, pe cealaltӑ parte a parcӑrii, şi sigur atrage atenţia prin mӑrime şi mӑreţie. Spirite practice, taicii l-au transformat în librӑrie de cӑrţi bisericeşti, dar nici acolo nu pare sӑ fie prea aglomerat …

Intrӑm şi în biserica ctitoritӑ de Ştefan cel Mare şi Sfânt. Mormântul este al unui voievod Ştefan, mai mic, dar mai bӑtrân, unchiul celui Mare. Mai e şi racla cu sfântul necunoscut, dezgropat de sub aleea de acces cӑtre bisericӑ.

Drumul de întoarcere cӑtre Târgu Neamţ trece pe lângӑ o foarte frumoasӑ bisericӑ pictatӑ. Pânӑ şi Racheta cere sӑ ne oprim la Biserica Sfântul Ioan Iacob Hozavitul.

E foarte nouӑ, sfinţitӑ în 1997. Probabil de aia pictura aratӑ atât de frumos. Îmi imaginez cum se vor nevoi urmaşii nostri sӑ refacӑ frescele peste câteva sute de ani. Sau nu.

Pornim spre Gura Humorului, dar, pânӑ acolo, mai avem un obiectiv, sugerat de prietenul nostru.

Aşadar, VA URMA