Totalul afișărilor de pagină

luni, 8 aprilie 2019

EN EL PAÍS DEL FLAMENCO (7) de Mihai-Athanasie Petrescu


21. EN EL PAÍS DEL FLAMENCO (7)
Cum spuneam, nu e greu sӑ te orientezi prin Málaga. Beneficiezi de: telefon cu maps si waze, harta obţinutӑ, prin farmec personal, de la Casual, notiţele cӑrate de acasӑ şi, pânӑ la urmӑ, le laşi pe toate în rucsac şi urmezi calea indicatӑ de arӑtӑtӑtoare … sau invers. Deci, o iau voiniceşte la drum de munte cӑtre Gibralfaro.

Sigur, mie îmi plac mijloacele de transport pe cablu, poate vӑd şi ascensorul ӑla, care şi unde o fi el. Sau poate nu. Sigur nu, pentru cӑ nu am mers pe unde trebuia, sau m-am uitat în altӑ direcţie exact când nu ar fi trebuit.
Am luat-o la deal pe Passeo Don Juan Temboury, prin spatele Museo de Málaga. Ar fi fost şi ӑsta un obiectiv de vizitat, dar timpul e cam scurt …
Urcuşul pe aleea asta îmi aminteşte de altӑ alee în pantӑ, tot pe lângӑ ziduri de cetate, dar la altӑ altitudine şi fӑrӑ vedere la mare. Da, şi mult mai familiar. Şi strӑjuit de foioase şi, pe alocuri, de brazi, în nici un caz nu gӑseşti palmieri pe sub Tâmpa.






Trec pe lângӑ zidurile cetӑţuii Alcazaba, şi bine fac, pentru cӑ ӑsta e drumul spre înӑlţimi.

Alcazaba … o cetӑţuie construitӑ pe dealul care dominӑ Málaga în secolul 11. De cӑtre Hammudid (acuma, de, trebuia sӑ o construiascӑ cineva şi pe asta). Stilul maur a rӑmas, lumea apreciazӑ, viziteazӑ (dar intrӑ în incintӑ printr-o poartӑ aflatӑ pe partea cealaltӑ a cetӑţii) etc, eu merg mai departe, trecând şi de Torro del Homenaje,
şi nu mai ştiu la ce sӑ mӑ uit.
La zidurile medievale din stânga mea, sprijinite, cine ştie când, cu contraforţi, într-un stil care îmi aminteşte de modul cum a fost barbarizat turnul Negru de la Braşov, împodobit, aiurea, cu un acoperiş de serӑ.

La turnul cu ceas din vale, din dreapta, care, vӑzut printre arbori, îmi amintşte tot de Braşovul meu şi de Biserica lui cea Neagrӑ (doar cӑ dincolo de Biserica neagrӑ se vede Casa Sfatului, iar aici se vӑd macaralele din port).


La blocurile moderne din apropierea dealului, care se potrivesc în peisaj la fel de bine ca cele de pe Warthe.




La traficul malagueno, care trimite spre zӑri un zgomot puternic de motoare, frâne, sirene, clacsoane şi alte muzici din difuzoarele de los cocӑlaros, care, din câte vӑd, nu lipsesc nici acolo.

La portul turistic, ocupat de o navӑ portocalie, şi de ceva ferry, care la un moment dat, profitând de de neatenţia mea, dezleagӑ parâmele şi o rupe la fugӑ spre larg




La farul din capӑtul portului

La Fântâna de sub deal, aflatӑ în centrul unui giratoriu înconjurat de autobuze şi de scutere, fӑrӑ a mai pomeni Daciile. (toate astea urmeazӑ a fi vӑzute sau vizitate şi altӑ datӑ, de la nivelul lor).


La vegetatia bogata





La incinta circulara, pe care o remarc şi o revӑd de la altitudini diferite, şi care, de la distanţӑ, mi se pare a fi o arenӑ pentru corrida (numai cӑ, din câte vӑd, e un fel de apparcamiento).


La panorama metropolei, pentru cӑ ia uite, (ca sӑ nu zic “iatӑ”, ca vrӑjitoarea aia care minte preziceri astrologice pe la nu ştiu ce televiziune (gonitӑ, pe rând, de la toate, imediat ce privitorii se prind cӑ minte), Málaga se întinde exact ca Braşovul meu, vӑzut fie de la belvederile de pe Drumul Poienii (nu de la Belvedere, pentru cӑ acolo apare imediat un bodyguard care goneşte turiştii şi bine face, nu cumva sӑ fure vreunul priveliştea şi sӑ o ducӑ la el acasӑ) sau de pe Tâmpa.









La fete? Sunt o mulţime, sezonul turistic nu se întrerupe niciodatӑ – iar asiaticii abundӑ, la fel cӑ şi în Sicilia sau Costa Amalfi.

 E, dacӑ mӑ gândesc bine, cam a treia astfel de experienţӑ. Acum doi ani am escaladat Vesuvio, de unde am admirat, şi nu mi-a venit a crede, Golful Napoli, iar a doua zi am privit şi apreciat frumuseţea peisajului marin de la Sorrento. Era aproape Mediterana,  numai cӑ se numea Marea Tirenianӑ. Anul trecut am fotografiat de la înӑlţime (dar de data asta mi-a venit a crede, aveam deja experienţӑ) Strâmtoarea Messina. Şi acolo era aproape Mediterana, dar de fapt era marea lui Ionicӑ. În sfârşit, de data asta am nimerit-o; am vӑzut de sus chiar marea Mediteranӑ. A, şi ştiam cӑ peste douӑ zile aveam sӑ mai fotografiez de la mare înӑlţime o altӑ zonӑ a Mediteranei, dar pânӑ atunci mai sunt douӑ zile …
(se cuvine sӑ spunem, totuşi, cӑ înainte de a vedea tot felul de mӑri Mediterane de la tot felul de înӑlţimi, am vӑzut de sus, aşa cum se cuvine, Marea noastrӑ cea mare şi Neagrӑ, dar din avion, mai întâi dintr-un Il-14 şi apoi dintr-un An-24 de la Tarom, decolate de pe MK acum câteva zeci de ani, iar de curând şi mai ales, din Katana Alpha, pilotatӑ de Prietenul meu Andrei Lucescu. O sӑ încerc vreodatӑ sӑ înşir poze din toate locurile astea, dar fӑrӑ a încerca o ierarhizare.
Traseul ascendent se încheie într-un loc de parcare.

Da, dupӑ ce am urcat, în stilul lui Hillary, muntele ӑla, am aflat cӑ în vârful lui întoarce autobuzul 35
şi autobuzul roşu cu abţibilde “hop on – hop off”. Totuşi, experienţa pedestrӑ, cu rӑgazul necesar pentru privit în zare şi tras fotografii, e mult mai profitabilӑ … 

Urmeaza sa trecem dincolo de ziduri, in Gibralfaro



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

148. PLOVDIV 2025 (9)

  PLOVDIV 2025 (9) De vreo douӑ zile, de când ne-am întors de la Bacikovo, Sӑgeata noastrӑ doarme liniştitӑ pe stradӑ, pentru cӑ, aşa cum ...